De la inceput...

O poti lua de la inceput in fiecare zi. Conditia este sa stii care este inceputul. Ca finalul il vei gasi sigur. Poti face totul cu ajutor, adica mai simplu, sau fara ajutor, adica mai greoi. Important este ca esti prezent peste tot, alaturi de cei dragi si stii sa simti ca-i iubesti orice ar face ei, bun sau rau. Nu ai "daca" in aceasta problema. Nu exista "parca" pe aceasta tema. Insa esti trist cand vezi ca nu ai fost macar inteleasa daramite mangaiata, consolata...Poti sa privesti in ochi un om si sa taci, ceea ce doare, il doare greseala lui sau reflexia greselii lui in tine. Poti lasa ochii in jos si sa recunosti ca e o eroare din partea ta, ceea ce doare din nou.Orice ai face, lovesti in omul de langa tine si cand nu sunt doi, unul nu poate trage ...De aceea trebuie sa traiesti clipa, sa incerci imposibilul, sa rostesti enigmele, sa gusti noutatea, sa fii tu in fiecare zi, alt tu in fiecare moment si totusi acelasi tu de maine. Nu rata viata, nu face sa treaca pe langa tine secunda, trairea asta e a ta, atinge-o! Iti formezi astfel existenta unica, eu-l personal nu o sa sufere, o sa fii inteles in neant. Esti TU si poti striga fara jena: te iubesc! Si nu te opri aici, drumul e lung si totusi scurt...

O zi obisnuita

Cei doi erau firi diferite: Andreeas, energic, dornic să descopere întotdeauna noutatea şi Iannis, mai calm şi mai gânditor şi răbdădor. Ţelul lor era să ajungă mai bine decât părinţii lor, Andreeas dorea să devină actor şi Iannis sculptor. Deşi nu ştiau mare lucru despre aceste meserii, visau si asta nu era o greşeală. Drumul pe care trebuiau sa o apuce era foarte lung şi nu avea multe căi de acces. Aveau o singură soluţie să iasă din vizuina lor de zi cu zi şi să înfrunte prezentul dur. În ziua aceea hotărâseră să-şi facă bagajul şi să plece spre oraş, să facă cunoştinţă cu viaţa. De fapt să ia viaţa în piept, cum se zice în popor.Încă o privire spre pădurea care le oferise atâtea amintiri, în care nu puteau uita umbra copacilor şi fuga animalelor pe care le urmăreau dimineaţa pe răcoare. Însă pasul trebuia acum făcut. Soarele apusese, era momentul.Cu inima stransa si-au luat la revedere de la parinti si au pornit... spre neant...spre o lume necunoscuta inca.

Sa definesti notiunea de familie e usor, sa te sacrifici pentru ea este greu...insa nu imposibil

Buna tuturor! In fiecare zi sunt fericita ca ma trezesc si pot zambi din nou, pot sa -mi aud mama sau tatal sanatosi, pot sa spun buna copiilor mei, adica elevilor mei. Un te uibesc spus in soapta sotului meu e cel mai frumos moment din zi. Insa mereu exista riscul sa apara neprevazutul si sa suferi enorm fara sa te astepti. Cunosc un singur lucru: nu suport egoismul si necomunicarea. Sefii mei au aceasta problema mereu. Nu dau sfaturi nimanui, insa e greu sa faci un lucru doar de dragul prietenului tau sau al altcuiva si sa nu te gandesti la tine sau la familia ta. Cui trebuie sa-i fie bine? Pe primul loc ce ati pune mai intai? Familia sau prietenii?
Niciodata nu mi- a placut sa stau deoparte si sa nu ajut, insa sa o fac cu cap. Cui ii mai pasa de tine azi? Doar familiei tale in primul rand, si apoi celorlalti care se gandesc doar la un interes. Sa stiti ca exista un interes mereu....Nu fiti naivi!
Doare nepasarea, insa pentru ca mereu am ocazia sa iubesc si sa fiu iubita, mai uit ca nu sunt apreciata si ajutata mereu. Iert pentru ca iubesc, iubesc iertand....Tristetea este un sentiment prezent mereu in inima Andreei, insa surprizele exista, speranta este printre noi, optimismul e viu....Mi-e frica de pedepsele de Sus pentru cei care ranesc, jignesc sau se poarta urat. Mi-e teama de ziua aia in care dam toti socoteala, in care toti suferim. Am fi putut sa o ocolim, insa omul e dat sa se bage mai adanc in necaz, sa nu gandeasca corect.... Si atunci ce facem? Ce solutie avem? Sa gandim de doua ori? E prea tarziu pentru unii, pierd ceva sau pe cineva fara sa -si dea seama! Asa ca mai bine sa facem totul cum trebuie, cand trebuie si pentru cine trebuie! Sa evitam lacrimile inca de pe acum...Ce ziceti?!
va pup!

BINE V-AM REGASIT IN 2010 ! (special pentru familia si sotul meu)

Buna tuturor si sa aveti parte de un an nou feicit si implinit! A inceput un an nou si plin de sperante pentru toti. Eu va doresc doar sa aveti parte de sanatate si de o familie ca a mea>unita si unica! Nici un alt sentiment nu e mai frumos decat sa ai pe cei dragi langa tine, sanatosi si deschisi la orice. Sotului meu pe care am inceput sa -l apreciez si mai mult, ii doresc (stiu ca nu va citi nicodata pentru ca nu are obiceiul asta) multa pace sufleteasa si intelepciune, rabdare si noroc. Stiu ca astea sunt cele mai importante pentru el! Eu sunt fericita cu el si il iubesc mult!
Cat pentru cititorii mei, le urez o viata lunga pe langa blogul meu si pe langa povestea Andreei si un mic sfat> Traieste clipa la maxim ca si cand ar fi ultima!

Va pup! O sa revin in curand dar acum mai am putin concediu pe care vreau sa-l petrec langa familia mea! E cea mai importanta!

Ce ziceti, e frumos?

De azi voi cere iertare usilor pe care uit sa le deschid, telefoanelor la care nu raspund, viselor uitate intr-un colt de suflet, zambetelor incremenite intr-un rid, bucuriilor incorsetate de teama ca va trebui sa platesc un pret pentru ele, plimbarilor amanate si in special gandului ratacit in capul meu rebel. Asa sunt eu...si cu mine.

Vis de iarna in Hunedoara, la nasii mei

O seara frumoasa de decembrie, ger, oboseala insa dor de duca. Unde? In calatorie....Rapidul de Budapesta, lumini ,cald si fete noi... calatoria te duce intr-un vis. Crezi ca viata se opreste putin in loc si tu ai prioritate sa visezi, sa- ti inchipui noi idei. Un drum lung insa speranta ca voi fi acolo sa ma odihnesc, sa vad alte taramuri imi da putere. Vacanta, Craciun si multa iubire. Eu cu gandurile mele am calatorit rapid spre Hunedoara. Necunoscut, insa multumirea ca am ajuns in tinuturile lui Decebal imi da putere. Aici poti gasi usor cea mai frumoasa definitie a prieteniei si omeniei. La Buni si la Bunu totul este de vis, dulce, cu zahar si multa rabdare ...Cetatea e splendida, insa drumul dificil. Povestim tot felul printre mici partide de somn, parca energia este si mai mare. Linistea orasului iti da pacea sufleteascaa de care avem nevoie toti in acest timp. Va iubesc mult NASII si va multumesc pentru tot, pentru rabdarea si dovada de dragoste pe care mereu mi le impartasiti. Maine va fi o alta zi, la fel de nesigura si incerta, insa pot simti prezentul si unic este insusi minutul. Viata intr-o clipa este ca oul fara coaja: indispensabili....Caut in continuare solutia la problema traiului nostru si nu gasesc decat iubirea. Asta sa fie oare raspunsul?

La multi ani, Andreea !

Tot ce -ti doresti si multe impliniri! O simpla urare, dar din inima si cu ocazia asta va pup pe toti, cei care imi scrieti si nu ma uitati! Va multumesc mult!

Un an plin de iubire...asta e cel mai importnat!
Semnat: o prietena.