TORT MOS CRACIUN

Azi va propun o reteta simpatica ca design si usoara ca preparare!

Ingrediente:
Pentru blat:
300g faina, 375g zahar, 6 oua, 9 linguri apa fiarta, 1 praf copt, 1plic zahar vanilat. Pentru sirop: 4 linguri zahar, 250ml apa, 1 esenta rom.
Pentru ornare:
500ml frisca lichida, crema de ciocolata, 1 plic gelatina rosie, colorant alimentar rosu si galben.
Mod de preparare:
Se bat albusurile cu zaharul, separate se amesteca galbenusurile cu faina, se adauga treptat apa fiarta, praf de copt si vanilia si peste galbenusuri se pune din albusurile batute cate o lingura amestecandu-se incet pana se obtine blatul care se coace intr-o tava dreptunghiulara. Se taie blatul in doua, se insiropeaza si se umple cu crema de ciocolata. Se taie din dintr-o latura a blatului astfel incat sa formezi un triunghi care va fi caciula mosului. Se taie si cealalta parte a blatului ca sa-I dam o forma rotunda si sa formam barba. Partile ramase le duci in partea opusa celei din care ai decupat-o pentru a forma motul caciulii si barba. Unghiul drept sa fie la mijloc. Se pregateste gelatina si se coloreaza caciula. Se pune o lingura de gelatin ape o frafurioara pentru a se forma gura.Se coloreaza 200ml frisca in roz pentru fata. Din crema de ciocolata oprita se deseneaza ochii si ochelarii,conturul nasului se face cu ciocolata si interiorul cu frisca galbena. Se orneaza cu frisca intregul tort. Pofta buna!
Deja salivez! voi nu?!
Andreea

Ceva pentru amuzament

Scrisoarea a III-a  (din popor)

"Iata vine-un Jeep pe strada, cu un girofar pe el,
Baiazid statea in dreapta si rosti catre sofer:
"Sper ca Mircea sa ajunga, sa nu-ntarzie din nou.
Ia vezi daca-a tras masina, langa gura de metrou..".
"-N-a venit Maria Ta, zise el privind in jur...."
"-Si mi-a zis ca fix la 12 ne vedem langa Carrefour"

Asteptand vreo 5 minute , isi pierdu orice rabdare,
Si trimite bodiguarzii sa se uite prin parcare
La un semn (curba la dreapta), se opreste un X5.
Si din el coboara Mircea, in bermube si opinci.
Printre turci porni agale, si privindu-i cu nesat,
Le-arata un "Sony Vaio", care-l tine la subrat.
Agitat, la el in Jeep, si-mbracat tot in civil,
Baiazid nu mai rezista si il suna pe mobil:

"-Tu esti Mircea?" ...
"-Da-mparate, am uitat sa iti dau bip,
Dar am stat mult la Rovine, era coada la Agip.
Nici n-am nimerit din prima, ca nu vin aici prea des,
Si-am luat-o ... pe centura, indrumat de GPS!
Acum am parcat masina. Unde esti?, ca vin la tine..."

"-Sunt la mine in masina si te vad, te-ndrepti spre mine".
Si de-ndata ajunse Mircea si urca la turc in jeep.
Si-ncepu sa ii explice ca nu vrea, cu nici un chip
Sa isi stranga intreaga oaste la Rovine in campii,
Si sa lupte pan' la moarte cu ai turcului spahii.

"-Baiazide, stii ca-i criza, si-acum viata-i foarte grea,
Ma gandeam ca sa ne batem,... dar la "Heroes" in retea.
Sau in loc sa cuceresti, cu armate-al meu popor,
Nu ai vrea , daca ai wireless , sa jucam "conQUIZtador"?
"-Cum cand turcii-mi sunt in vama , si-am venit din Istanbul,
Tu nu vrei ca sa ne batem, ca nu ti se pare "cool"?
Eu nu-s disperat ca tine sa stau nopti intregi pe net,
Eu traiesc in realitate, si nu e nici un secret
Ca am fost in multe lupte : Varna , Bilist sau Oituz..."

"-Pai eu sunt online tot timpul, nu puteai sa dai un "buzz"??"
"-Mircea!!! Vin c-o intreaga oaste, iar tu faci misto de noi..,
Maine sunt aici cu turcii si-ti declar de-acum razboi".

"-Cum vrei tu, marite rege, eu speram sa ma-ntelegi,
Caci de-ajungem la cutite, voi nu mai plecati intregi.
N-as vrea sa pun pe "YouTube", cu-ai tai morti, videoclipuri,
Nici ca Dunarea sa-nnece spumegand a tale jeep-uri.
Dar, de asta ti-e dorinta, maine ne vedem la lupta,
Si-ti promit ca pleci d-aici cel putin c-o mana rupta".
Si zicand acestea Mircea, il lasa pe Baiazid.
Si trantindu-i portiera el pleca la pas grabit.
Cand ajunse la masina, gasi-n geam , pe-un bilet scris:
"Scuze.V-am blocat o roata, c-ati parcat pe interzis"...

Si da Mircea multe mailuri, sms-uri, mii de "bip"-uri,
Ca sa-si stranga toti ostenii si sa ii indese-n "Jeep"-uri.
Demarand in mare tromba, se-ndreptara spre Rovine,
Dar aici gasira turcii, toti cu pantalonii-n vine!
Toti vaitandu-se de moarte, ghemuiti prin iarba scurta
Rezemati de cate-un ciot, si tinandu-se de burta.

"-Baiazid , hai sa ne batem....!! , Unde esti, de ce nu vii?"

"-Mi-am scos in oras ostenii, si i-am dus la KFC.
Si-am mancat cu poft-aseara, tot ce ni s-a pus pe masa..."
Raspunse-ncordat sultanul dintro tufa mai retrasa.
"-N-am stiut ca la "fast-foud"-uri nu e bine sa mananci,
Mai ales in Romania , fiindca risti sa pleci pe "branci"...
Nu mai vreau ca sa ne batem, iarta-ma a fost o farsa.
Da-ne niste "triferment" si-o sa facem cale-ntoarsa"...

Si asa a scapat Mircea de o lupta la Rovine.
Deci se vede pan-la urma ca "fast-food"-ul face bine.
Asta-i tot...Dar fiti voi siguri ca Istoria o sa zica:
"Turcii l-au vazut de Mircea si-au facut pe ei de frica"... "

Poezia asta ar fi buna pentru reclame la diverse firme, nu? Ha, ha !
Va pup, aceeasi Andreea.

Lipsa comunicarii

De ani de zile ma lupt cu o problema des intalnita, cred ca cel mai des, insa niciodata dezbatuta si mai ales acceptata de ceilalti, inteleasa sau macar ascultata: lipsa comunicarii sau macar definitia a ceea ce ar insemna comunicarea intre mai multi prieteni, intre membrii familiei, colegi sau alte cunostinte, de care depindem sau pe care ii cunoastem zilnic, periodic. Aceasta lipsa naste situatii ciudate, penibile, incurcaturi. Este foarte grav sa nu stim, in primul rand, ce inseamna comunicare si sa nu ne dam seama ca din cauza lipsei ei, se poate ajunge la diverse conflicte, neintelegeri sau certuri. Privesc cu uimire in jurul meu in fiecare zi un spectacol derizoriu, dezolant, nici macar cum este vremea de toamna, ploioasa si rece, pe departe mai rau decat timpul probabil. Dezamagita, cu un gust amar, observ lasciv cum, nici macar, daca ceilalti vor sa reduca aceasta lipsa a comunicarii, sunt impiedicati si se continua in prostia umana, greseli, nepasare si indolenta. Ma sperie gandul ca traiesc inca printre acesti oameni caora nu le pasa de cei din jur si mi-e teama ca o sa ma contaminez cu aceasta boala venerica a viitorului: raceala sufletului, ignoranta. Nu mi se potriveste deloc. Mi-am dorit mereu si am incercat intotdeauna sa ma implic mai mult decat trebuie pentru a ne fi mai bine tuturor, am fost inteleasa gresit si tot eu am patit-o...  Nu este corect nici sa stai sa privesti cum se distrug toti in jur aiurea, stiind ca tu ii poti ajuta cu un sfat cu ceva dar nu esti lasata sau crezuta, si nici sa te bagi in miezul problemei mai mult decat e nevoie si apoi sa fii invinovatita pe nedrept. Nu inteleg cum e just! Am obosit sa fiu spectator la o piesa jalnica a realitatii umane, cu actori-oameni obisnuiti care ajung sa joace pe scena aceea, fara sa asculte inainte de alte sfaturi, cu un regizor din oficiu. Ajung sa fie martorii propriilor decaderi! Ajung sa se impotriveasca destinului fara sa isi doreasca si sa sufere pentru ca nu au comunicat inainte mai mult si cu cine trebuie! Nedrept, dur, grav...
Un sfat: nu mai lasati orgoliul sa va intunece mintea, mandria sa va conduca aiurea pe un drum necunoscut si nu mai ignorati ce e mai important: intelegerea mesajului auzit! Invatati ce inseamna comunicarea si ce beneficii va poate aduce!

Toamna

Privesc cu nostalgie coloritul frunzelor de toamna care s-au asternut deja peste tot, imi amintesc de fiecare toamna care a trecut: vremea copilariei cu emotiile inceperii scolii, timpul adolescentei cu tracul de examene, anotimpul studentiei, de care imi amintesc cel mai mult, cu vise si dorinte de indragostita, toamna maturitatii in care am inceput sa stiu ce e un job si ce inseamna familia, iar acum momentul cel mai furmos: sezonul in care am simtit ca am primit cel mai frumos cadou: un bebe... Toate s -au intamplat toamna in mijlocul frunzelor multicolore, al adierii vantului rece si al mirosului de struguri abia culesi!!! Intotdeauna am simtit ca suntem ceea ce iubim: iubesc toamna care mi-a adus atatea trairi frumoase si surprize, deci sunt ....o toamna tarzie cu ecouri de melancolie, sunt indragostita de acest anotimp si de ceea ce imi aduce el nou si unic!
Va pup cu drag, Andreea!

Cadoul esti chiar tu

Va intrebati cum de am ajuns la concluzia asta nu? Ei bine, e cel mai usor si cel mai ieftin!!! Adica te gandesti ce-ti doresti cel mai mult de ziua ta: realizezi ca vrei sanatate si sa fii ocolita de ghinoane si nesanse, adica sa fii cu familia ta, e singura care iti vrea binele mereu! Atunci ii intrebi ce poti sa faci pentru ei de ziua ta, cu ce sa ii cinstesti?!Ei, modesti, raspund ca tu esti ceea ce si au dorit ei si ca altceva nu vor ca si cadou. Concluzia: tu esti cel mai frumos cadou de ziua ta!!!! Va iubesc parintii mei, Bitulica si restul gastii!
La multi ani !
Va pup!

Poveste de dragoste la orice varsta

      Azi va impartasesc ceva ce am citit si m-a impresionat mult, ce mi-a produs momente de nostalgie si melancolie in acelasi timp.
"Un om foarte sărac si in varsta locuia cu soţia lui. Într-o zi, soţia sa, care avea parul foarte lung i-a cerut să-i cumpere un pieptene pentru ca părul să crească bine şi să fie bine îngrijit.
Omul a refuzat-o şi i-a a explicat că nu avea destui bani nici pentru a repara cureaua de la ceasul sau.
Ea nu a insistat, in cerere ei.
Omul a mers la muncă şi a trecut printr-un magazin de ceasuri, si-a vandut ceasul deteriorat la un preţ scăzut şi a mers să cumpere un pieptene pentru soţia sa.
A venit acasă, seara, cu pieptenele în mână, gata să-l dea soţiei sale.
El a fost surprins când a văzut-o pe soţia sa, cu o tunsoare foarte scurta. Îşi vânduse părul şi cumpărase un ceas nou.
Lacrimile curgeau din ochii lor, în acelaşi timp, pentru inutilitatea acţiunilor lor, si pentru reciprocitatea iubirii lor."

    Morala: A iubi nu este nimic, a fi iubit este ceva, dar a iubi si a fi iubit de cel pe care îl iubeşti, este TOTUL. Va pup!
Andreea-Bobo

Linistea toamnei, culoarea sentimentelor

       Inca o toamna frumoasa, calda, vie, plina de viata, care ne schimba pe fiecare mai mult sau mai putin... Prima luna de toamna mi-aduce cel mai frumos cadou: un ingeras de 1 an si o mama buna si eleganta, ambii isi sarbatoresc zilele de nastere langa mine, langa un suflet plin de dragoste si daruire. Luna octombrie imi adauga chiar mie inca un trandafir rosu in buchetul vietii si trimite 6 ingerasi de ciocolata nepotelului meu prescolar. Cum sa o uit?! Normal ca tot in octombrie nu pot sa o uit pe nasicaaaaa!!!! Sa ne traiesti multi ani sanatoasa!
      Iar ultima luna de toamna tarzie si insorita ii imbratiseaza plina de iubire pe verisoara mea si pe unicul meu cumnat, ambii in jurul soacrei mele harnice.
Precum vedeti- o toamna bogata la propriu si la figurat, asta imi doresc, cu multa dragoste si respect, sanatate si voie buna, desi suntem tristi pentru ca cea mai iubita figura din viata noastra a disparut prea devreme dintre noi, si tot toamna, Bunicul.
     Trebuie pretuit  fiecare moment cu familia sau prietenii, pentru ca niciodata nu se stie ce va fi maine!
 LA MULTI ANI dragii mei!
Aceeasi Andreea, care va pupa dulce dintre frunzele multicolore si uscate din juru copacilor.