marți, 6 decembrie 2011

Cadoul perfect

Este dimineata de Mos Nicolae. O zi calduroasa pentru aceasta perioada a anului. Ma asteptam la multa zapada si ger, insa este chiar liniste si toti povestesc bucurosi de ce au primit de la batranul Mos Nicolae, o traditie mult asteptata de copii de altfel, dar si de cei mari, pentru ca toti ne bucuram la dulciuri si fructe, ascunse noaptea in ghetutele proaspat spalate nu?
Am realizat ceva mult mai important anul acesta, am inteles ce cadou astept intotdeauna de la aceste sarbatori in general si care este castigul meu in fiecare an, cand il asteapt pe Mosu' cu o surpriza. Nimic nu ma va bucura mai mult decat sa-i unesc pe cei dragi mie, pe toti in jurul unei mese si sa-i pot privi fericita, sa ma bucur mereu ca suntem toti sanatosi, ca putem povesti ce ni s-a intamplat sau ce am fi vrut sa se petreaca. Nici un alt cadou scump nu m-ar bucura la fel de mult ca acesta. Si acum inteleg de ce acest Mos este batran in fiecare an, dar niciodata nu moare sau nu dispare, pentru ca el bucurandu-se cand toti suntem impreuna si fericiti, e mai puternic si pregateste o alta intalnire, reuniune si tot asa in fiecare an. Niciodata nu poate fi trist la acestea.
Daca am face si noi la fel zilnic, daca ne-am bucura si i-am aprecia pe cei dragi in fiecare zi, am fi mai buni si mai tineri si niciodata nu ne -am mai inchide in noi, nu am mai plange si nu am mai fi invidiosi. Cadoul perfect exista, nu trebuie decat sa vedeti singuri care este acesta: pentru mine este viata si familia.
Daca ne-am opri un pic si am privi in ochii unui copil cand vede ghetutele pline cu cadouri, ne -am da seama ca bucuria aceea nevinovata si inocenta nu am avut-o niciodata, am fost prea preocupati fara rost si ingrijorati de alte probleme ale vecinilor sau rudelor.
Ma bucur enorm ca acum am reusit sa inteleg aceste lucruri simple dar importante pentru mine, altfel ar trece timpul si nu vreau sa regret mai incolo ceea ce puteam sa fac acum cand suntem toti o familie, sanatosi si cu sperante.
La multi ani, Mosule!!! La multi ani iubitului meu, pe care il ador! Nu este ziua lui astazi, insa de fiecare data cand ma trezesc si il zaresc, ii multumesc in gand pentru ca este langa mine si il sarut ca si cum ar fi ziua lui. Fiecare clipa este unica si trebuie traita la fel!
Va pup!
Andreea
Astept parerile voastre despre... Mos si cadoul perfect!

joi, 24 noiembrie 2011

Cei dragi mie

De atatea ori v-ati intrebat cine sunt si ce prieteni am, cu ce ma ocup, ce hobby-uri am si de unde imi vin ideile sa scriu trist sau plin de bucurie. Am mai dat pe parcurs niste raspunsuri la intrebarile voastre si la gandurile voastre, dar azi m-am hotarat sa scriu despre cei dragi mie, sa -i cunoasteti si voi, si altfel sa ma cunoasteti si pe mine mai bine prin ei si sa facem schimb de experiente daca doriti. Vremea trece repede si nu mai avem timp sa poposim in umbra amintirilor noastre cat am vrea zilnic nu? O sa va povestesc despre cei care traiesc si ma bucura in fiecare saptamana. Au fost oameni desosebiti si cei care nu mai sunt dar nu mai vreau sa ma intristez.
Ca in viata fiecrauia exista si pentru mine parintii, cei mai draguti oameni de pe planeta, cum ar trebui sa zica fiecare copil despre ai lui, care i-au dat nastere nu?
Mama e o superba femeie care are grija de mine mereu, ma iubeste enorm si -mi face mereu surprize. As vrea sa fie mandra de mine macar cat sunt eu de ea. Te iubesc mult, Mutti!
Tata, un om blajin si mereu cinstit si corect, amuzant si modest ma incurajeaza mereu in ceea ce fac. E simpatic foc si sper sa fie sanatos alaturi de mama inca zeci de ani de acum incolo, sa se bucure de viata si cei din jur.
Dendu, omul care mi-a aratat ce e fericirea si linistea sufleteasca, care m-a facut sa zambesc cand plangeam, m-a invatat sa iubesc tot ce e sanatos si frumos, mi-este mereu alaturi. Imi pare rau ca uneori l-am suparat cu nestatornicia si impulsivitatea mea. Il ador si stiu ca el imi iarta micile imperfectiuni.
Matusa mea de la Bucuresti, Tuchi, e o persoana care are o rabdare enorma sa ma invete si sa ma sfatuiasca fara sa se enerveze si mereu se bucura pentu ce realizez si ceea ce sunt. O iubesc mult.
Verisoara mea, Ioana, care este mai mult ca o sora pentru mine. De ea ma leaga multe amintiri din copilarie si mereu vom avea ce povesti la gura sobei. Sper ca viata sa nu ne desparta prea mult si sa ne vedem mai des. Eu tin la ea mult si vreau sa fie foarte fericita si implinita.
Am avut norocul sa am si o a doua familie, cu care am crescut cat eram mica si de care ma leaga multe intamplari de demult.Tanti Fifi si nenea Stelica sunt o familie foarte primitoare si sincera cu prietenii. Cand ai nevoie de o oaza de liniste, te retragi la ei acolo, la tara, unde natura este vie si plina de surprize placute si petreci cateva momente unice, care te fac sa uiti de tristete. Nu vreau sa-mi inchipui viata fara ei!
Prietena mea, Petra, care s-a bucurat mereu pentru mine sa -mi mearga bine si cu care am petrecut momente frumoase in vacante si nu numai. Sunt multumita pentru ea ca este fericita si ii doresc sa fie asa toata viata alaturi de cel pe care il iubeste acum, sotul ei.
Prietena mea de atati ani, Ileana mereu m-a ascultat cand am avut o problema si m-a facut sa rad, sa uit de ce e trist si monoton.
Amicele mele, Laura si Cornelia, carora le doresc sa-si intalneasca jumatatea pentru ca singuratatea este grea si o boala lunga, sunt niste persoane dargute si amabile intotdeauna.
Nu ultimii sunt copiii, care ma fac sa zambesc mereu si neconditionat. Aici am trei preferati:Andrei, Ioana si Theo. Cu ei imi pierd capul in aventuri in curtea de joaca, cu diverse jocuri si idei nastrusnice.
Cunosc inca multe persoane, cu care tin legatura mereu si care fac parte din trecutul meu dar acum vreau sa ma asigur ca doar viitorul este optimist si sa nu mai imi aduc aminte de trecut, desi a fost frumos si interesant.
Va pup si sper sa-mi impartasiti si voi aici persoanele dragi din viata voastra!Andreea

marți, 15 noiembrie 2011

TRACTARI AUTO PLOIESTI-Sunteti azi soferi sau pietoni, dati la ACARAUTO doar cativa roni

TRACTARI AUTO


ACAR AUTO
Transport: stivuitoare
mobil: bobcat-uri
0722 141 081; mini-baggere-pana la 4 tone
0745 017 915; utilaje
0766 844 224;
www.acarauto.ro
Cu noi ai prioritate!

Este o firma serioasa si prompta, nu ratati ocazia sa incercati! V-o spun din experienta proprie! Andreea

luni, 7 noiembrie 2011

Parfum nostalgic de tinerete

Da, au fost petreceri fumoase, amintiri placute, miros de portocali, insa nimic nu mai aduce aminte de zambetul nostru decat cateva fotografii copilaroase pe care le pastrez in acelasi sertar prafuit. Trebuie sa ai puterea sa o iei de la capat, sa stii unde sa-ti gasesti locul si langa cine. Nu as stii ce fel de sfaturi sa dau unei persoane care vrea sa o ia din nou pe un alt drum, insa as putea sa-i povestesc multe despre experiente delicate sau surprize melancolice. Nu am forta sa-i dau o solutie problemei in cauza, dar cred ca viata o invata si o ghideaza usurel pe calea potrivita.
Mi-amintesc seara petrecerii de acum exact 4 ani: cate mirosuri culinare, cate pachete colorate cu fundita si mai ales ce de flori primisem. Nu stiam sigur ca va fi o seara unica, ca trebuie sa traiesc clipa ca si cum e ultima, insa banuiam ca asa de frumos nu o sa mai fie niciodata, ca atatea persoane dragi mie unite la un loc nu vor mai fi. Inchid ochii uneori si parca aud soneria de la usa, pupicuri, imbratisari si multe cadouri... Zgomot, muzica, glume si poante spuse in graba. Eram eu cu ai mei, eu cu mine, cu amintirile mele, cu trecutul si cu viitorul in acelasi loc, o nebunie de dupa masa plina de energie si sentimente amestecate. Promisiuni si speranta revederii ne-a despartit in ceas de noapte tarziu.
A fost frumos, a fost .... Va fi altfel acum, insa noi vom fi aceeasi, dar mai maturi, mai sensibili, mai nostalgici, fiecare in alt colt al lumii. Strada copilariei mele pastreaza parfumul batranului liliac, urmele pasilor vecinilor, insa razele soarelui sunt la fel de calde, imi zambesc mereu la fel de puternic, imi arata calea... un drum nou, nu?
Va pup, aceeasi Andreea

duminică, 23 octombrie 2011

Vremelnicie ... durabila

Efemeritatea, trecerea anilor, luarea deciziilor si in sfarsit statia finala: maturitatea.
Vita de vie rodise in acea toamna tarzie, mirosul strugurilor parcurgea curtea pana la nucul batran. Stateam cu foaia alba in fata si nu stiam ce sa scriu pentru referatul de la scoala, priveam jocul copiilor din curtea vecina. Pastram o dorinta neexplicata de a retrai momentele copilariei, cand mancam cozonacul bunicii si alergam de-a lungul strazii inguste pe Pegas-ul albastru.
Acum imi revine acel dor de a sta de vorba cu vecinul despre recolta din anul curent, de a poposi linistita la magazinul din colt pentru o sticla de Brifcor si mai ales de a asculta emisiunea de dedicatii de la Radio Romania -Actualitati.
Pe biroul de lemn statea prafuit albumul de fotografii alb negru al bunicii. Lacrimi, nostalgie, melancolie...Trecerea anilor nu a luat cu ei si aceste imagini din sufletul meu, a grabit insa efemiritatea impulsurilor mele, zambetul meu a ramas deschis intr-un colt al gurii, dar speranta nu a mai gasit gangul de intrare.
La aceeasi masa stau si acum cu o foaie alba in fata, un octombrie cald si acelasi miros de struguri. Insa totusi am un zambet. In fiecare zi ma simt mai puternica si mai indragostita. Mi-e teama de finalul acela, de responsabilitatea pe care trebuie sa o am cand am grija de cineva sau de ceva, chiar daca este doar trecutul meu. A aparut insa si o speranta, care imi da pana si o prima idee ce sa scriu pe acea foaie. "Extemporalul maturitatii. " Am norocul sa am aproape pe cei care ma iubesc, ma aprecieaza, dar cu care uneori ma mai cert din banalitate. As vrea sa-mi ierte micile deplasari sau eronari scapate in trecerea timpului. Si in acelasi timp mi-as dori sa urc in trenul care ma asteapta de ceva vreme si sa calatoresc alaturi de iubire si nazuinte,vise si sperante. Pretuiesc fiecare moment din viata mea, de cand rasare soarele si pana cand adorm linistita in bratele pufoase ale iubitului meu, de cand vorbesc cu cei mai buni parinti ai mei si pana cand alerg cu al meu catelus auriu, de cand citesc zambetele pe fata prietenilor mei si pana cand ma plimb prin oras cu ai mei elevi nazdravani. Apreciez dragostea, sunt iubita si iubesc, simt tandretea si pasiunea, inocenta si sinceritatea. Sunt eu in fiecare zi, mai puternica si invulnerabila, mai tenace si mai spontana. Da, sunt convinsa ca acesta este subiectul potrivit al referatului meu. Si o sa incerc sa-mi iasa o lucrare buna si macar prin asta sa- i fac mandrii pe ai mei...Este o idee excelenta nu?
Va pup, Andreea.

miercuri, 12 octombrie 2011

Today is the day.... my Birthday!

Happy Birthday! Kiss! Andreea

marți, 11 octombrie 2011

Inca un an, insa alta viata...la multi ani mie!




As putea sa impart tot ce mi s-a intamplat pana acum in viata in mai multe capitole, parti... As putea sa gasesc si un titlu fiecarui capitol... Si as reusi sa va captez curiozitatea de la inceput. Cel mai bine fac un rezumat.




Copil, cu codite balaie, rasfatat de bunica si indragostit de animale, mereu agitat si pus pe sotii. Partea asta a vietii mele se numeste INOCENTA. Adolescenta pusa pe invatat, uneori pedepsita de parinti sa nu mearga la petreceri de teen-ageri, mare iubitoare de ciocolata si de peisajele de la casa ei de la tara. Partea asta se numeste TREZIREA. Studenta curioasa si energica care descoperea alta lume departe de casa, de familie si incearca deja sa se descurce singura. Partea asta se numeste REALITATE.



O lume plina de copii, placerea de a munci langa cei mici, infaptuirea unor planuri mari pe plan profesional. Partea asta se numeste MATURITATE. Primul fior al dragostei negandite, primele decizii si sarcini familiale, sperante desarte. Partea asta se numeste RESPONSABILITATE.



Un nou inceput, aceeasi persoana, insa diferita, un non sens inexplicabil, insa existent in viata mea mai mereu, un suflet in sfarsit indragostit cu adevarat si caruia i se indeplinesc visele mici si simple. Partea asta care imi place cel mai mult are titlul de: VIATA sau FERICIRE. Nu m-am hotarat cum sa o numesc caci i se potrivesc ambele denumiri.



Ultima parte, pentru ca a mai ramas doar una, se va numi IMPLINIRE. Viata este scurta cuprinde multe capitole, insa depinde de noi sa vedem durata fiecaruia. Am multe dorinte ca noi toti, insa pot sa strang mai multe intr-una singura: sa-mi petrec aceasta zi frumoasa alaturi de cei dragi, gandindu-ma la ce e mai bine, cu sperante mari si multa dragoste.



Va pup, aceeasi Andreea-Hellene