Noi, ceilalti

Un om este ca o cutie muzicala, daca se strica, nu mai canta...Oamenii speciali sunt doar cutii muzicale la promotie. Adica nu intalnesti mereu asa ceva. Insa eu as fi vrut sa cred ca lucrez in magazinul care are cutii muzicale speciale. Insa nu e asa. Sunt dezamagita de tot ce este in jur, de lipsa de respect, de iubire si de responsabilitate. De avarismul celui de langa tine, falsitatea prietenului si misogismul aproapelui tau. Ma gandesc uneori daca as fi putut schimba ceva, daca as fi incercat macar sa fac lucrurile cum nu trebuia. Pentru ca daca le faci corect tot nu este bine, daca as fi avut intelegere de la cei de langa mine in alte proiecte si as fi fost incurajata si sprijinita, daca toate astea, ma intreb, ar fi fost ALTFEL? Eu iubesc neconditionat clipa, omul, naivitatea si increderea. Cred ca, daca macar jumatate dintre noi, ar fi pretuit aceste valori, universul ar fi fost mai accesibil, mai familiar. Dar e greu sa vorbesti despre toti odata fara sa pui un "daca" sau un "parca", fara sa nu vezi invidia amicului, avarismul si laudarosenia prietenului, minciuna colegului. Nu poti face nimic in fata inselaciunii morale, ci doar sa o tii in tine, sperand la o judecata dreapta mai tarziu sau sa scrii ceva randuri pe un blog uitat...Apoi te mai intrebi de ce exista atatea cutremure si boli pe pamant. Oare Dumnezeu nu se infurie la ce vede? Tu, muritor, nu poti face nimic. Te lupti cu neantul. Nimeni nu crede ca uneori ai dreptate sau ca dai dovada de mai multa intelepciune si gandire decat altii. Si cel mai mult doare ca observi ca, ce ai fi facut era mai bine, dar acum nu poti schimba nimic. Dialogul si comunicarea, intelegerea si acceptarea ca altul este mai bun ar fi primul pas spre a fi ALTFEL... Insa nimeni nu vrea nici macar sa se gandeasca la aceste solutii. Nu vreau sa fiu pesimista dar timpul trece foarte repede si noi ramanem mai saraci, mai pustiiti, fara valori sau idei marete. Pacat!
Va pup!
Acceasi Andreea. Astept pareri!

Test de cultura generala

Am cateva intrebari de cultura generala pentru voi:

Care sunt culorile de pe steagul Germaniei?
a.negru,rosu si galben
b.negru,rosu, aramiu
c.negru,rosu si auriu

Cand incepe carnavalul in Germania?
a.11 Noiembrie
b.13 Noiembrie
c.15 Noiembrie

Care este presedintele Germaniei?
a.Angela Merkel
b.Horst Koehler
c.Dieter Schmidt

Pupici, Andreea.

Oamenii simpli, adevarate valori demne

Dedicatie pentru Maestrul Beligan

Buna pentru toata lumea...Ce rau imi pare pentru unii care se ingroapa in antichitate si uita pentru ce traiesc. Ce rau imi pare pentru toti care nu stiu inca unde le este locul. Pacat de cei care doar vorbesc, dar nu traiesc decat in umbra, goi, fazi, anonimi. Si daca i-as pune in oglinda cu adevaratele valori ale tarii, oameni demni are au stiut ce inseamna viata as alcatui o adevarata capodopera. Imi scot palaria in fata omului de scena Radu Beligan, om unic si precis pe drumul vietii si nu pot decat sa ma inclin. Parca daca vorbesti cu un asemenea om, nu mai te intereseaza nimicurile din jur, sufletele neintelese si pustnice din jurul tau. Cred ca ramai mut si reflectezi ctaeva minute, te intrebi: Oare am meritat sa traiesc ? Am avut emotii din prima clipa cand l-am zarit pe Radu Beligan, am plans de cand am simtit cum traieste rolurile, am aplaudat fiecare replica celebra pronuntata acolo sus...pe scena. Multumesc Maestre pentru ca ati facut ca timpul nostru sa fie mai dulce, mai lin.
O spectatoare pierduta in amintiri, Andreea.

3 x O. F. = 28 LA MULTI ANI, FLO!

Buna dragii mei! Se stie ca pentru fiecare om exista o data de care este mai apropiat sau nu. Cand s-a intamplat sa fie cel mai fericit sau trist. Nu vreau sa ma gandesc acum la tristete. Pentru mine exista 28. Ati putea intreba: ce e 28? Eu am pasit intr-o alta etapa ca multe alte fete la o varsta tanara. Nu e nimic deosebit. Dar eu pastrez in inima mea data asta ca fiind speciala. Pentru ca e a MEA, a mea si a lui. Nu regret nimic si il iubesc ca acum 11 ani cand ne-am cunoscut. Nu as vrea sa schimb nimicla noi doi. Totusi l-as face pe el mai rabdator si mai putin nervos. Insa am invatat sa am eu rabdare pentru amandoi, sa fac eu surprize pt amandoi si sa ma bucur uneori in fata lucrurilor simple pt amandoi. Imi place cand ii dau PUP seara inainte de culcare...Nu trebuie sa treaca o zi fara sa stie ca- l UIBESC. Asta e viata mea. Imi doresc sa fim sanatosi: noi, parintii si socrii. Atat. Altceva nu mai indraznesc sa mi doresc pentru ca am tot ce -mi trebuie si nu vreau sa mani pe D- zeu. Vreau doar sa-i spun La multi ani si sa fie sanatos sa -si indeplineasca toate visele! SA TRAIASCA CLIPA si sa nu ii fie frica sa incerce noutatea!
Te uibesc, Florin! Muuulttt.....

Aceeasi Andreea va pupa!

Casa de Piatra, frate-miu!

Trebuie sa scriu si mesaje de felicitare, nu? Asta chiar merita sa fie citit si intiparit in suflet! Nu am frati sau surori, pacat...Insa trec peste asta usor pentru ca viata mi-a oferit o alta sansa de a avea frati. Am copilarit intr-o zona frumoasa, Batrani in judetul Prahova. Sunt mandra de locurile alea, de oamenii de acolo, de aerul proaspat si de natura primitoare care e mereu vie. Acolo, la o familie de gospodari, cu suflet bun, prieteni cu parintii mei, mi-am petrecut vacantele, verile, timpul liber. Au fost momente frumoase. Si stiti ca ce e frumos dureaza putin!? Asa au trecut anii si, acum, cu lacrimi in ochi, privesc in urma, in ceata timpului si vad 3 copii care se jucau, alergau sau faceau nazdravenii pe meleagurile acelea. Vad doi parinti care aveau grija de acesti copii si uneori erau suparati pe ce prostioare faceau ei. Insa parintii iarta, nu? De fapt aici am vrut sa ajung cu povestea mea: Acesti copii au trebuit sa plece la casele lor. Si acum realizez ca au ramas meleagurile acelea la fel de frumoase si primitoare, dar fara glasurile de copii, fara jocurile de fotbal, plimbarile la discoteca sau culesul de prune in livada. Sunt alti oameni, alte zgomote. Momentele acelea au ramas doar in suflet, in amintirea mea. Privesc uneori pe geam la copiii din parc. Zaresc parca printre ei aceeasi sclipire, aud aceleasi voci, insa nu sunt si aceleasi locuri mirifice. Si atunci niciodata nu va mai fi la fel. Timpul e cel care ne grabeste mereu, dar nu ne face sa uitam ce a fost frumos. Acolo, la Batrani este a doua familie a mea pe care o iubesc din toata inima mea inca de copil.
Acum ultimul dintre cei trei copii a plecat la casa lui. Realizez cu o durere infundata ca toata copilaria este si mai departe acum. Plecand de pe meleagurile acelea, de fapt crescand, imi dau seama ca, acum vom fi noi parintii aceia care iarta nazdraveniile coiilor lor.
CASA DE PIATRA, BIB, fratiorul meu! Te iubesc si sper sa fii fericit si sa nu uiti anii aceia, momentele si jocurile noastre.
Aceeasi Andreea va pupa.

Sentimente amestecate

Uneori, de fapt chiar rareori, sunt momente unice in viata unei persoane, cand nu stii daca sa te bucuri sau nu. Trebuie sa fii fericit ca e ziua sotului tau, dar in acelasi timp, se intampla ceva grav si nu stii cum sa te imparti intre petrecere si spital, pentru ca, persoana, cea mai draga tie, mama, a patit ceva dureros si se afla in mainile doctorilor. Nu stii daca sa razi sau sa plangi, sa fii tare sau sa te lasi pe umerii celor care vor sa fie tari pentru tine. Sunt sentimente amestecate in acelasi timp si nu stii cum sa reactionezi. Atunci trebuie sa demonstrezi ca esti om adevarat si sa alegi calea cea mai buna. Eu zic ca drumul cel mai potrivit este mai intai sa le spui celor doua persoane din viata ta, chiar daca sunt la petrecere sau la spital, ca le iubesti si ca esti mandra de ele si apoi sa pari vesela si optimista in fata lor. Stii ca nu mai depinde de tine, ca totul este in mainile lui Dumnezeu si ca, doar cu bunatate si rabdare o sa treaca si raul, o sa vina si timpul zambetelor, al prospetimii...
Te iubesc, Mami!
Te iubesc, Florin!

Si chiar daca tatal meu nu este in acest articol: Te iubesc, Tati!
Aveti grija de familia voastra. Este cea mai importanta momentan pe pamant. A voastra, Andreea.

Primavara zapezii

Da, ati vazut ca ninge la inceput de primavara. Nu e nimic grav. Doar niste fulgi. Dar oare sunt simpli fulgi, sau sunt reci, albi si mari, ne ating mereu si ne fac sa tremuram. Ne intrebam: este primavara sau iarna? Nu ma leg de anotimp degeaba, ci vreau sa simt si in sufletul omului primavara, insa simt tot o iarna indepartata si straina. Nu ar trebui sa simtim asta la primul ghiocel, la primul sarut al ierbii verzi si proaspete sau a razelor soarelui. Ganditi-va daca v-ati trezit primavara sau inca dormiti pentru ca e iarna? Mi-ar place sa cred ca asteptam vara si ca inimile noastre pline de iubire calda tanjesc dupa o mangaiere sau un alint...Ce parere aveti?