Casa de Piatra, frate-miu!

Trebuie sa scriu si mesaje de felicitare, nu? Asta chiar merita sa fie citit si intiparit in suflet! Nu am frati sau surori, pacat...Insa trec peste asta usor pentru ca viata mi-a oferit o alta sansa de a avea frati. Am copilarit intr-o zona frumoasa, Batrani in judetul Prahova. Sunt mandra de locurile alea, de oamenii de acolo, de aerul proaspat si de natura primitoare care e mereu vie. Acolo, la o familie de gospodari, cu suflet bun, prieteni cu parintii mei, mi-am petrecut vacantele, verile, timpul liber. Au fost momente frumoase. Si stiti ca ce e frumos dureaza putin!? Asa au trecut anii si, acum, cu lacrimi in ochi, privesc in urma, in ceata timpului si vad 3 copii care se jucau, alergau sau faceau nazdravenii pe meleagurile acelea. Vad doi parinti care aveau grija de acesti copii si uneori erau suparati pe ce prostioare faceau ei. Insa parintii iarta, nu? De fapt aici am vrut sa ajung cu povestea mea: Acesti copii au trebuit sa plece la casele lor. Si acum realizez ca au ramas meleagurile acelea la fel de frumoase si primitoare, dar fara glasurile de copii, fara jocurile de fotbal, plimbarile la discoteca sau culesul de prune in livada. Sunt alti oameni, alte zgomote. Momentele acelea au ramas doar in suflet, in amintirea mea. Privesc uneori pe geam la copiii din parc. Zaresc parca printre ei aceeasi sclipire, aud aceleasi voci, insa nu sunt si aceleasi locuri mirifice. Si atunci niciodata nu va mai fi la fel. Timpul e cel care ne grabeste mereu, dar nu ne face sa uitam ce a fost frumos. Acolo, la Batrani este a doua familie a mea pe care o iubesc din toata inima mea inca de copil.
Acum ultimul dintre cei trei copii a plecat la casa lui. Realizez cu o durere infundata ca toata copilaria este si mai departe acum. Plecand de pe meleagurile acelea, de fapt crescand, imi dau seama ca, acum vom fi noi parintii aceia care iarta nazdraveniile coiilor lor.
CASA DE PIATRA, BIB, fratiorul meu! Te iubesc si sper sa fii fericit si sa nu uiti anii aceia, momentele si jocurile noastre.
Aceeasi Andreea va pupa.

Sentimente amestecate

Uneori, de fapt chiar rareori, sunt momente unice in viata unei persoane, cand nu stii daca sa te bucuri sau nu. Trebuie sa fii fericit ca e ziua sotului tau, dar in acelasi timp, se intampla ceva grav si nu stii cum sa te imparti intre petrecere si spital, pentru ca, persoana, cea mai draga tie, mama, a patit ceva dureros si se afla in mainile doctorilor. Nu stii daca sa razi sau sa plangi, sa fii tare sau sa te lasi pe umerii celor care vor sa fie tari pentru tine. Sunt sentimente amestecate in acelasi timp si nu stii cum sa reactionezi. Atunci trebuie sa demonstrezi ca esti om adevarat si sa alegi calea cea mai buna. Eu zic ca drumul cel mai potrivit este mai intai sa le spui celor doua persoane din viata ta, chiar daca sunt la petrecere sau la spital, ca le iubesti si ca esti mandra de ele si apoi sa pari vesela si optimista in fata lor. Stii ca nu mai depinde de tine, ca totul este in mainile lui Dumnezeu si ca, doar cu bunatate si rabdare o sa treaca si raul, o sa vina si timpul zambetelor, al prospetimii...
Te iubesc, Mami!
Te iubesc, Florin!

Si chiar daca tatal meu nu este in acest articol: Te iubesc, Tati!
Aveti grija de familia voastra. Este cea mai importanta momentan pe pamant. A voastra, Andreea.

Primavara zapezii

Da, ati vazut ca ninge la inceput de primavara. Nu e nimic grav. Doar niste fulgi. Dar oare sunt simpli fulgi, sau sunt reci, albi si mari, ne ating mereu si ne fac sa tremuram. Ne intrebam: este primavara sau iarna? Nu ma leg de anotimp degeaba, ci vreau sa simt si in sufletul omului primavara, insa simt tot o iarna indepartata si straina. Nu ar trebui sa simtim asta la primul ghiocel, la primul sarut al ierbii verzi si proaspete sau a razelor soarelui. Ganditi-va daca v-ati trezit primavara sau inca dormiti pentru ca e iarna? Mi-ar place sa cred ca asteptam vara si ca inimile noastre pline de iubire calda tanjesc dupa o mangaiere sau un alint...Ce parere aveti?

De la inceput...

O poti lua de la inceput in fiecare zi. Conditia este sa stii care este inceputul. Ca finalul il vei gasi sigur. Poti face totul cu ajutor, adica mai simplu, sau fara ajutor, adica mai greoi. Important este ca esti prezent peste tot, alaturi de cei dragi si stii sa simti ca-i iubesti orice ar face ei, bun sau rau. Nu ai "daca" in aceasta problema. Nu exista "parca" pe aceasta tema. Insa esti trist cand vezi ca nu ai fost macar inteleasa daramite mangaiata, consolata...Poti sa privesti in ochi un om si sa taci, ceea ce doare, il doare greseala lui sau reflexia greselii lui in tine. Poti lasa ochii in jos si sa recunosti ca e o eroare din partea ta, ceea ce doare din nou.Orice ai face, lovesti in omul de langa tine si cand nu sunt doi, unul nu poate trage ...De aceea trebuie sa traiesti clipa, sa incerci imposibilul, sa rostesti enigmele, sa gusti noutatea, sa fii tu in fiecare zi, alt tu in fiecare moment si totusi acelasi tu de maine. Nu rata viata, nu face sa treaca pe langa tine secunda, trairea asta e a ta, atinge-o! Iti formezi astfel existenta unica, eu-l personal nu o sa sufere, o sa fii inteles in neant. Esti TU si poti striga fara jena: te iubesc! Si nu te opri aici, drumul e lung si totusi scurt...

O zi obisnuita

Cei doi erau firi diferite: Andreeas, energic, dornic să descopere întotdeauna noutatea şi Iannis, mai calm şi mai gânditor şi răbdădor. Ţelul lor era să ajungă mai bine decât părinţii lor, Andreeas dorea să devină actor şi Iannis sculptor. Deşi nu ştiau mare lucru despre aceste meserii, visau si asta nu era o greşeală. Drumul pe care trebuiau sa o apuce era foarte lung şi nu avea multe căi de acces. Aveau o singură soluţie să iasă din vizuina lor de zi cu zi şi să înfrunte prezentul dur. În ziua aceea hotărâseră să-şi facă bagajul şi să plece spre oraş, să facă cunoştinţă cu viaţa. De fapt să ia viaţa în piept, cum se zice în popor.Încă o privire spre pădurea care le oferise atâtea amintiri, în care nu puteau uita umbra copacilor şi fuga animalelor pe care le urmăreau dimineaţa pe răcoare. Însă pasul trebuia acum făcut. Soarele apusese, era momentul.Cu inima stransa si-au luat la revedere de la parinti si au pornit... spre neant...spre o lume necunoscuta inca.

Sa definesti notiunea de familie e usor, sa te sacrifici pentru ea este greu...insa nu imposibil

Buna tuturor! In fiecare zi sunt fericita ca ma trezesc si pot zambi din nou, pot sa -mi aud mama sau tatal sanatosi, pot sa spun buna copiilor mei, adica elevilor mei. Un te uibesc spus in soapta sotului meu e cel mai frumos moment din zi. Insa mereu exista riscul sa apara neprevazutul si sa suferi enorm fara sa te astepti. Cunosc un singur lucru: nu suport egoismul si necomunicarea. Sefii mei au aceasta problema mereu. Nu dau sfaturi nimanui, insa e greu sa faci un lucru doar de dragul prietenului tau sau al altcuiva si sa nu te gandesti la tine sau la familia ta. Cui trebuie sa-i fie bine? Pe primul loc ce ati pune mai intai? Familia sau prietenii?
Niciodata nu mi- a placut sa stau deoparte si sa nu ajut, insa sa o fac cu cap. Cui ii mai pasa de tine azi? Doar familiei tale in primul rand, si apoi celorlalti care se gandesc doar la un interes. Sa stiti ca exista un interes mereu....Nu fiti naivi!
Doare nepasarea, insa pentru ca mereu am ocazia sa iubesc si sa fiu iubita, mai uit ca nu sunt apreciata si ajutata mereu. Iert pentru ca iubesc, iubesc iertand....Tristetea este un sentiment prezent mereu in inima Andreei, insa surprizele exista, speranta este printre noi, optimismul e viu....Mi-e frica de pedepsele de Sus pentru cei care ranesc, jignesc sau se poarta urat. Mi-e teama de ziua aia in care dam toti socoteala, in care toti suferim. Am fi putut sa o ocolim, insa omul e dat sa se bage mai adanc in necaz, sa nu gandeasca corect.... Si atunci ce facem? Ce solutie avem? Sa gandim de doua ori? E prea tarziu pentru unii, pierd ceva sau pe cineva fara sa -si dea seama! Asa ca mai bine sa facem totul cum trebuie, cand trebuie si pentru cine trebuie! Sa evitam lacrimile inca de pe acum...Ce ziceti?!
va pup!

BINE V-AM REGASIT IN 2010 ! (special pentru familia si sotul meu)

Buna tuturor si sa aveti parte de un an nou feicit si implinit! A inceput un an nou si plin de sperante pentru toti. Eu va doresc doar sa aveti parte de sanatate si de o familie ca a mea>unita si unica! Nici un alt sentiment nu e mai frumos decat sa ai pe cei dragi langa tine, sanatosi si deschisi la orice. Sotului meu pe care am inceput sa -l apreciez si mai mult, ii doresc (stiu ca nu va citi nicodata pentru ca nu are obiceiul asta) multa pace sufleteasa si intelepciune, rabdare si noroc. Stiu ca astea sunt cele mai importante pentru el! Eu sunt fericita cu el si il iubesc mult!
Cat pentru cititorii mei, le urez o viata lunga pe langa blogul meu si pe langa povestea Andreei si un mic sfat> Traieste clipa la maxim ca si cand ar fi ultima!

Va pup! O sa revin in curand dar acum mai am putin concediu pe care vreau sa-l petrec langa familia mea! E cea mai importanta!