Ceasul de vis

        Nu stiam ce cadou sa aleg pentru ziua iubitului meu. Avea de toate si nici nu era pretentios. Dorea doar sa petreaca cu prietenii si sa aiba parte de sanatate si fericire. In toamna aveam nunta si el se implicase foarte mult in organizarea evenimentului, de aceea mi-as fi dorit sa-i fac o surpriza de proportii acum, ultima data cand se sarbatorea ca celibatar. Am cutreierat toate strazile orasului unde locuiam, am vizitat toate magazinele din centru, cele de firma sau nu. Nu reuseam sa ma hotarasc la nimic. Intr-o zi, cand ma aflam in piata dupa diverse, am vazut un batranel cu o cutie frumos impachetata care statea intr-un colt mai retras, ca sa o vanda. M-am apropiat si am intrebat tot despre cutie.

“Este un ceas cadou de la sora mea, insa trebuie sa-l vand ca nu mai am bani pentru medicamente. ”

“Cu cat il dai, batrane? ”

“Cat vrei sa dai , domnisoara. Este o marca buna si functioneaza excelent. Poti sa-l incerci. ”

Am apucat cutia si am deschis-o. Intr-adevar era superb, era de firma, avea un certificat de garantie alaturi-24 de luni, si am citit: “Armand Nicolet M02 Moon Date Lady Steel White” . Era un ceas de mana automatic, barbatesc, din otel inoxidabil. Cureaua era din piele originala, se observa finetea ei si imi placea si culoarea alba, pura. Geamul era cristal safir si culoarea ceasului era argintie. Iar cutia ii dadea o nota serioasa, exact potrivita pentru cadoul pe care mi-l doream pentru iubitul meu-unic.

      L-am cumparat repede de la batranel cu numai cativa banuti si am mers mandra acasa pentru ca gasisem cadoul perfect pentru prietenul meu. A doua zi trebuia sa ma vad la petrecere cu Petru, sarbatoritul, si eram voioasa ca va avea o surpriza mare din parte mea. Insa avea sa se intample altceva pana la party. 

      Pe la miezul noptii am auzit un sunet ca de alarma de ceas. M-am trezit speriata si am privit ceasul abia cumparat. Ecranul lumina in culoarea rosie si dupa cateva secunde de ameteala, m-am dezmeticit. Eram in alta lume, adica in alt secol, intr-o piata veche din vechiul Paris. Nu reuseam deloc sa-mi dau seama ce an era, insa lumea era agitata si cativa baieti raspandeau ziare si strigau:

“La lutte continue. 1968, une mauvaise annee! ”

M-am uitat speriata in jur si vedeam o atmosfera incordata, dezordonata si rebela. M-am plimbat nitel si am strans in priviri toate detaliile din acea piata din Franta.

        Apoi m-am trezit brusc in patul meu. Trecusera doar 5 minute. Era uimitor ce se intamplase si nu realizam totul prea bine pe moment. Daca spuneam cuiva, sigur nu m-ar fi crezut deloc, ba ar fi spus ca sunt si nebuna. Asa ca am asteptat pana a doua zi sa vad daca se repeta istoria.

         Urmatoarea zi eram hotarata sa iau si aparatul foto cu mine sa prind o poza. Vroiam sa-l iau si pe iubitul meu, sa-l tin strans de mana sa vedem daca se intampla ceva iar la miezul noptii. Zis si facut. La miezul noptii cu petrecerea, dupa ce i-am inmanat cadoul; ceasul si l-a pus la mana si atunci i-am povestit tot. Nu m-a crezut imediat, insa a acceptat sa ne tinem de mana la miezul noptii si avand ceasul cu noi. Intr-adevar la ora 0.00 ceasul a sunat si apoi ne-am trezut in aceeasi piata din Franta, agitata si aglomerata. Atunci am facut repede o poza ca sa o avem amintire, mai degraba dovada. Ne-am reintors in camera dupa 5 minute bulversati si ingandurati. Oare de ce avea puterea asta ceasul de la mine?!

       Interesant era ca, parca nimeni nu ne-a vazut acolo, ci doar  am fost martori la cateva minute din viata acelor oameni in timpul  perioadei unei revolutii din Franta. Ma documentasem inainte despre acel an si aflasem ca fusese o revolutie a tinerilor in Franta. Nu intelegeam cum ne transpunea in perioada aia de demult si de ce! De curiozitate m-am uitat pe lateralul ceasului, l-am pipait bine, l-am scuturat. nimic. M-am uitat si in cutie si am descoperit cu uimire ceva. Acolo, inghesuita intr-un colt, era o hartiuta ingalbenita de timp, cu un mesaj:

“Pentru iubirea mea, a ta pentru totdeauna, Mireille, revolutionara- 1968. ”

       Acum intelesesem totul, ceasul pastra atata istorie, incat te ducea cu gandul la perioada revolutiei cand il atingeai. Fusese martorul atator evenimente celebre, incat te inducea intr-un vis aparte. Probabil fostul proprietar sau fosta proprietara a lui participase la revolutie si murise in timpul ei sau acest ceas fusese un cadou de suflet pentru o dragoste pierduta. Aceasta era parerea mea, imaginatia mea. Atunci am privit iute aparatul de pozat, mai degraba am cautat fotografia facuta in noaptea aceea, in visul meu: era goala, alba. Lasase in urma doar un iz al trecutului luptelor din Franta, zbaterilor tinerilor revolutionari. Insa nu mai aveam nicio dovada acum. Nimeni nu ne-ar fi crezut. Dar iubitul meu va pastra ceasul cu sfintenie, caci sigur ne va aduce ceva bun in viitor.

      Eram fericita ca alesesem pntru iubitul meu acest cadou unic si chiar ma emotiona acest fapt. Norocul sau destinul?!