Unde sunt sosetele?

     Ma privea asa frumos, cu ochii sai duiosi si blanzi, insa eu eram cu mintea  numai la sosete. Nu le gaseam si mi era frig. Deja ningea, aveam atata treaba, nu impodobisem inca bradul pentru ca nu aveam sosetele mele calduroase. M a sarutat, este asa iubitor, ma ia mereu in brate soptindu mi ca sunt foarte draguta si vesela, ca sunt soarele lui. Viata este asa faina, simpla, este unica, iar noi, oamenii o complicam aiurea, obosindu ne inutil in iuresul acestui drum numit viata. Mai conta unde sunt sosetele, cand am un asa om minunat langa mine?! Nu cred. Atunci am realizat ca cel mai  bine era sa fac bradul asa desculta, dar vioaie langa iubirea mea  si probabil ma voi incalzi imedit langa el. 

     Am baut ceai cald si pe seara am terminat de impodobit micul notru bradut. A iesit foarte nostim, colorat si sralucitor. Am povestit pana tarziu in mirosul proaspat de brad verde si in ecoul de colinde pana am adormit langa senmineu. M a invelit si a stat lungit langa mine, asteptandu l pe Mos Craciun linistiti amandoi unul in bratele celuilalt.

      Dimineata ne a regasit tot asa pe paturica in fata focului deja stins.... Cand m am trezit am privit bradutul si in lumina rece a soarelui de iarna si parea la fel de frumos ornat. Nu mi fusese frig langa el, uitasem complet de sosete. Insa un detaliu  mi a atras  atentia cand m am ridicat: o cutiuta  mica si rosie sub bradut. Am fugit si am apucat o iute, deschizand o foarte curioasa.  Oare e de la Mos ?! Cred ca da... Inauntru ei era o pereche de sosete galbene cu mesajul : Te iubesc! ''

 

      Craciunul este despre iubire, bucurii si familie! Va urez sarbatori linistite si vesele! Ne vedem cu bine si sanatate la anul, in 2024 ! Timpul zboara foarte repede, iubiti va mult si bucurati va de tot ce este frumos in jurul vostru!

    Va pup, Andreea.

 

Iluzia fericirii

      Intotdeauna m am intrebat de ce trebuie sa te ascunzi cand traiesti cel mai frumos moment din viata, cand esti foarte fericit?! Apoi am realizat ca nu poti sa te bucuri cu cei din jur pentru ca ei nu inteleg lucrul acesta, nu au intalnit iubirea sau fericirea niciodata. Asa ca mai bine taci, alegi linistea si iti traiesti momentul tau de glorie singura mai bine decat in larma si explicatii inutile. Mai ales cand ai o iubire vesnica , cand ai o bucurie eterna, nu are  rost sa o impartasesti cu altii si sat te dezamageasca asa oameni egoisti si plini de invidie. Am invatat sa ma bucur de lucruri marunte dar mereu in taina , in liniste si mi e mult mai bine. Dupa toate aceste maruntisuri au venit adevaratele castiguri, lacrimi de multumire si clipe de dragoste reala. Acesta este un mod chinuit de a fi fercit insa decat nimic, decat sa nu respect viata care este asa valoroasa si scurta, mai bine aleg linistea fericita sau, pot zice fericirea linistita! Mi a fost greu pana am inteles si am acceptat telul meu, motivul pentru care sunt aici pe pamant, dar acum am trecut de tot ce a fost dificil si sunt impacata , relaxata si vesela in fiecare clipa. Maine poate fi mai rau!

        Iubiti viata, traiti iubind!

 

A voastra,  Andreea.

Oameni....

       Vrei sa te sti departe de persoanele dificile, pe care le eviti mereu in drumul tau, insa destinul ti le scoate inoportun in cale. Urmatoarea problema este ca incerci sa repari greselile sau lipsa lor de intelegere, fara izbanda. Le dai explicatii rezonabile, exemple concrete dar fara succes, le gasesti solutii salvatoare, neintelese de ei. Cel mai dureros este ca nu esti crezut niciodata. Iar ultimul lucru pe care il poti face e sa fii indiferent pentru ca realitatea nu va intra in mintea unor oameni asa dificili oricate sacrificii vei face tu. Doare pentru ca trebui sa traiesti cu asa persoane desi nu ti doresti. Doare pentru ca trebui ca tu sa te prefaci ca ti place sa fii fals doar pentru ca asa sunt cei din jurul tau, adica impotriva vointei tale. Doare pentru ca trebui sa fii lipsit de dragoste numai pentru ca lor nu le place sa fie plini de iubire, energie si veselie.

        Atunci unde mai e placerea vietii, fericirea de a trai, adevarul, iubirea?! Le ascundem pentru ca asa vor altii, cei falsi. Pacat .... Viata este prea scurta pentru aceste scenarii rautacioase.

A voastra, Andreea

La final.... (pentru Doamna invatatoare Claudia Caracioni de la Lic. Nat. Informatica Arad)

      Am inceput aventura cunoasterii langa ful meu acum 5 ani, cand intra cu emotie si interes in clasa 0. Isi privea timid si rusinos dascalul, pe "Doamna", cum zic cei mici. Nu stiam pe atunci ca acel om va fi persoana care ii va marca pozitiv inceputul vietii de scolar si ii va dezvalui cu mare dragoste din secretele acestui drum al noului, al curiozitatilor de tot genul si al frumosului.  Acum la final, nu am decat cuvinte de lauda pt "Doamna" , multumiri si speranta ca ne vom revedea in curand.  Respectul de care a dat dovada fata de copii, parinti si institutia in sine, fata de scoala, este enorm, infinit. Iubirea pe care a impartit o neconditionat celor mici timp de 5 ani va dainui multa vreme de acum incolo. Devotamentul, dorinta si daruirea  cu care a vrut sa reuseasca in ceea ce si a propus, ca acesti copii sa devina mai responsabili, mai ordonati si mai intelegatori este de laudat si de neegalat. Imi voi aminti mereu zambetul blajin, vocea calda si privirea blanda cu care ii inconjura pe pitici si mai ales rabdarea nemarginita, zilnica, determinarea si placerea de a fi dascal corect si mereu vioi, pe care o emana  celor din jur. As mai putea scrie multe randuri despre "Doamna" , insa uneori cuvintele sunt prea mici pentru un asa caracter complex.

   Multumim pentru ca ne ati ales sa fim martorii spectacolului minunat pe care l ati sustinut cu magna cum laude alaturi de micii ucenici! Multumim, Doamna Claudia, om bun, persoana integra, dascal implicat si o a doua mama pentru cei mici la inceput de drum!  Ati facut ca totul sa ne para tuturor mai usor, mai frumos! Multa bafta in continuare pentru a avea putere sa fiti alaturi multi ani de  acum incolo si de alte generatii dornice de cunoastere!

Andreea

Dezamagirea

        Viata este scurta si trebuie s o pretuim mai mult si niciodata sa nu facem lucrurile negandit. Trebuie sa apreciem fiecare clipa, fiecare privire si oportunitate de a fi oameni responsabili, trebuie sa iubim fiecare suflet si fiecare eveniment din viata noastra. Ar trebui sa multumim fiecarui moment in care respiram si in care avem puterea sa zambim. Nu irositi nicio clipa de iubire si nicio decizie luata la momentul potrivit. Bucurati va de viata, este prea scurta pentru a fi tristi si plini de angoase! Dragostea adevarata este  cel mai bun medicament pentru orice boala reala sau nu.  Nu va temeti de a fi oameni buni, sinceri, fara orgolii si fara egoisme, este vital sa ne traim povestea noastra cu bune si cu rele, dar fara regrete, sa intelegem prezentul, sa l acceptam si sa l incununam cu bunatate, voie buna si iubire, multa iubire!

 Andreea

Povestea Martisorului

 

     Mărţişorul este un simbol al primăverii, al revenirii la viaţă. La începuturi, acesta era reprezentat printr-o monedă, apoi s-a transformat în mici pietre de râu vopsite în alb şi roşu, înşirate pe o aţă.

     Legenda spune că, odată, Soarele coborî într-un sat, la horă, luând chipul unui fecior. Un zmeu l-a pândit şi l-a răpit dintre oameni, închizându-l într-o temniţă. Lumea se întristase. Păsările nu mai cântau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai râdeau. Nimeni nu îndrăznea să-l înfrunte pe zmeu, dar într-o zi, un tânăr voinic s-a hotărât să plece să salveze soarele. Mulţi dintre pământeni l-au condus şi i-au dat din puterile lor ca să-l ajute să-l biruie pe zmeu şi să elibereze Soarele. Drumul lui a durat trei anotimpuri: vara, toamna şi iarna. A găsit castelul zmeului şi au început lupta. S-au înfruntat zile întregi până când zmeul a fost doborât. Slăbit de puteri şi rănit, tânărul eliberă Soarele. Acesta se ridică pe cer înveselind şi bucurând lumea. A reînviat natura, oamenii s-au bucurat, dar viteazul n-a ajuns să vadă primăvara. Sângele cald din răni i s-a scurs în zăpadă. Pe când aceasta se topea, răsăreau flori albe, ghioceii, vestitorii primăverii. Până şi ultima picătura de sânge a flăcăului se scurse în zăpada imaculată.

       De atunci, tinerii împletesc doi ciucuraşi: unul alb şi unul rosu. Ei le oferă fetelor pe care le iubesc sau celor apropiaţi. Roşul înseamnă dragoste pentru tot ce este frumos, amintind de culoarea sângelui voinicului. Albul simbolizează sănătatea şi puritatea ghiocelului, prima floare a primăverii.

       De 1 Martie, românii au obiceiul ca părinţii să lege copiilor la mână sau la gât câte o monedă, pentru ca aceştia să aibă noroc tot anul şi să fie sănătoşi. Punerea mărţişorului se face de obicei înainte de răsăritul soarelui. El este dăruit, în zilele noastre, în principal copiilor, fetelor şi femeilor, pentru a le proteja gingăşia şi sensibilitatea.

     Fetele se spală tot anul cu apa din zăpada rămasă până la 1 martie, pentru a fi frumoase şi drăgăstoase.

 

(www.universulargesean.ro/legenda-martisorului-tanarul-care-s-a-jertfit-pentru-a-readuce-soarele/)

 

 

Poem de suflet ( autoare - fina mea, Petra) Multumesc!

 "Nasa ne a fost inger pe pamant,

ei ii datoram al nostru legamant,

ea  a  fost cea care a stiut

ca unul fara altul noi n am fi putut....    ."