Stia ca trebuia sa renunte la tot ce i fusese
in ultimii ani sprijin, veselie si fericire, iubirea sa de o viata, o poveste
interzisa si imposibila dar totusi unica si superba, povestea care o facuse sa
renasca si sa traiasca frumos, care o
invatase ce sunt sentimentele curate si
sincere. Dar trebuia sa opreasca acest basm fara vointa ei, tot din bunul simt
al ratiunii care dintotdeauna i a furat tot ce era minunat in viata ei modesta
si f dificila. Si o facea si pentru el, nu si dorea sa i distruga familia
frumoasa si plina de planuri. Il iubea
mai mult decat propria viata insa atat a
fost drumul, aici trebuia sa coboare din
trenul fericirii si sa mearga la pas unde vedea cu ochii, sa traiasca din
amintiri si sa priveasca doar fotografiile
cu ei doi. Asta hotarase destinul.... Si nu stia pentru cat timp.
Daca ar
fi vrut sa fie un pic mai egoista si sa treaca peste bariere si bun simt, ar fi improscat cu noroi in dreapta
si stanga , ar fi ranit cateva suflete si poate reusea sa fie cu el. Dar nu....
hotarase ca pt cel pe care il iubeste cu atata
putere e mai bine sa renunte la
fericirea ei pentru ca lui sa i fie bine si sa aiba liniste. Facusera
atatea impreuna, se plimbasera in atatea locuri, se iubisera ca in filme, se
respectara enorm, erau facuti unul pt altul, insa un singur lucru rgreta ea ca
nu apucase sa l faca impreuna cu el. Si
a dorit mereu sa danseze cu el, macar o data. In bratele lui se simtea ea cel
mai bine.... In cateva zile era ziua ei
de nastere, si ar fi dorit un singur cadou, un ultim dans, o ultima sansa sa
fie langa el, sa l simta cu totul si sa i simta mai ales respiratia, dar era
imposibil. Familia ei alesese pentru
ziua cu pricina sa i pregateasca o
petrecere surpriza la un local f elegant de langa oras. Ceea ce nu stiau ei
este ca si el isi dorea cu orice pret, desi poate era ultima data, sa i fac ei
o surpriza. Stia ca era impotriva dorintei ei, pentru ca l a rugat sa
inteleaga ca trebuie sa se desparta ca
este cel mai bine pentru toti si sa nu fie niciun scandal, si probabil asa isi
cumparau ei linistea cel mai bine, o despartire fara cearta si de comun acord, dureroasa dar
necesara si cea mai buna solutie din doua solutii rele. Ea era iubirea lui,
poate femeia cu care se intelesese cel mai bine, care intr o vreme scurta devenise o parte din el, ca si
cum se cunosteau de o viata. El era aerul ei, era viata, soarele si zaharul care ii insenina si ii indulcea
existenta. Un singur lucru stia ca nu i putuse aduce niciodata- sansa sa danseze
cu ea, asa cum si a dorit dintotdeauna. In pasii de dans se simte cel mai bine
iubirea, in pasii de dans parca plutesti in alta lume plina de bunatate , vise,
speranta si dragoste.
Cu
gandurile astea si a luat inima in dinti si a intrat in localul ales pentru
petrecerea ei, fara sa stie nimeni. S a indreptat catre orchestra si a vorbit
cu solistul.Fara sa fie observat a stat intr o parte pana cand melodia a
inceput avand si o dedicatie ; „Pentru
noi doi, te iubesc azi mai mult decat ieri , mai putin decat maine!” zise cu voce tare solistul la microfon. In momentul acela el a
pornit catre masa unde era ea si familia ei. Ea a tresarit instantaneu la
auzirea dedicatiei, a recunoscut ceea ce vorbisera ei doi in intimitatea lor de
atatea ori. Nimeni nu mai dansa fiind
curiosi ceea ce se intampla si cine era personajul nou aparut pe ringul de
dans. Priveau de pe margine emotionati cum cei doi se intalnesc, tacere....doar ochii vorbeau si
muzica se auzea din ce in ce mai tare. S au intalnit, mainile s au atins, ea a
inteles ca era dansul lor, din povestea lor si nimic nu avea sa distruga
asta acum..... A cuprins o de mijloc si
au inceput sa pluteasca ....traia, vibra,tresarea la fiecare ocheada pe care el
i o tragea. Ar fi vrut sa il sarute, cu
greu se abtinea, insa asa a hotarat, doar sa danseze. Zambeau, se iubeau in
continuare cu o asa intensitate incat nu se simtea ca ar mai fi fost cineva in
sala decat ei doi. Nu mai conta cine ce rautati ar mai fi zis, era ziua ei,
cadoul acesta era singurul care conta.....desi era ultimul si singurul. Acum
era fericita si intelesese ca oricine ii desparte si oriunde va pleca unul
dintre ei, dragostea lor e asa de puternica ca nimic n o darama si ca vor fi la
un moment dat tot ei , doar ei impreuna ....numai ca trebuie nitel timp. Cand
sentimentul exista si asa bine conturat si simtit de amandoi, toata
relatia va dainui oriunde va fi, doar ca
e mereu pusa la incercare de catre destin. Daca trece de fiecare proba de foc
si iubirea tot ramane , inseamana ca e
una adevarata si trainica, vesnica, eterna....
Dansul acela era feeric, plin de magie, nu stia daca pasii erau corecti,
dar nu mai conta decat ca era in bratele lui.... desi doar putin, se putea
bucura iar de mirosul, de atingerea lui
, de privirea si parfumul lui. Era a lui
si el al ei. Se potriveau perfect. Orice gest mereu dovedea asta , in ciuda
piedicilor puse de familiile lor si situatiile aparute pe parcurs.
Viata este
scurta, bucura te de tot ce e unic in
jur si nu ezita sa spui tot ce simti la
timp si cel mai important, nu regreta
nimic din trecut, invata sa ierti si sa fi bun, si sa zambesti mereu, din orice colt poate aparea iubirea
adevarata, jumatatea , si o data in viata te indragostesti cu adevarat. Tristetea si vulnerabilitate ataca sufletul, il ingradeste, insa puritatea
si libertatea sentimentelor emana
veselia si pofta de viata..... Esti viu si plin de jovialitate si buna
dispozitie cand iubesti. Orice deceptie, orice slabiciune te fac mai optimist
ca ai o speranta ca va rasari si soarele
pe strada ta, ca ti s a spart ghinionul
.
Dansul
era apogeul, apoi el s a retras fara niciun cuvant, iesind pe aceesi usa pe
care intrase , cu aceleasi emotii ca la inceput dar fara sa se uite in spate. Stia ca ea plangea
acum si nu i putea privi ochii frumosi dar innecati in lacrimi. Asta era
destinul, cel putin pentru clipa asta, poate viitorul le va aduce alt final
frumos, fericit pentru amandoi..... Conta ca se iubesc oriunde ar fi ei impreuna
sau nu! Muzica continua in surdina.....