Multumesc....

    Ma gandesc mereu sa scriu, sa pot lasa undeva scris ceea ce gandesc, de teama sa fiu inteleasa si dupa ce viata va disparea...Imi vin in gand cuvinte, idei, fraze, pe care nu le pot asterne pe hartie, ca sa fiu bine inteleasa....Cel mai greu este ca trebuie sa realizam cat mai putem, ca viata e frumoasa, oricum ar fi, este un dar, este o veselie, o petrecere. Pentru fiecare moment petrecut zambind, plangand sau alergand, trebuie sa multumim, oriunde am fi.... Nu moartea este dificila, ci pierderea celui drag si realizarea ca l ai pierdut si mai aveai atatea sa i spui, sa faceti impreuna, sa fi schimbat sau macar sa i fi cerut scuze pentru o mica greseala.... Lucruri marunte , dar care in viata sunt pretuite, marete, apoi e prea tarziu pentru ele....Nu stii daca ai lasat ce trebuie in urma, ai grija ca sa fie totul ok, ti -e teama  ca nu sunt oranduite toate cum ai fi vrut, dar nu mai ai cum, nu mai ai viata, putere sa faci .... esti prea departe. Nu trebuie regretata nicio clipa a vietii, oricat de urata a fost, trebuie sarbatorita orice bucurie, veselie si zi insorita sau ploioasa....
     Sunt foarte fericita ca am realizat cel mai frumos castel in viata mea- familia mea, doi copii minunati si atatea amintiri cu ei. Nici cariera, nici alte planuri personale nu te pot implini ca acea meserie de a fi mama si toate satisfactiile ce o urmeaza, un job fara concedii si cu multe compromisuri. Dar momentul cand piticul tau iti spune - te iubesc mami, desi tu l ai certat cu o jumate de ora in urma, este acel moment cand urci pana la cer si cobori intr un minut inapoi pe toboganul nostalgiei. Toata copilaria iti revine in minte, toate supararile dispar. Si cand stii ca ai facut totul doar tu, este si multumirea tot la fel de mare..... Incerci toata viata sa le aduci copiilor dragoste, zambete, surprize si clipe fara griji. Nu traiesti degeaba.... ai la cine te gandi cand vine noaptea si te pui la somn la caldurica.
      Insa sosesc si timpuri grele, cand despartirea intervine ...durerea apare, lacrimi, tristete. Dar daca amintirile au fost trainice, frumoase si durabile, poti trece peste orice necaz si amaraciune. Important este sa se stie, ca ai iubit, ai apreciat, ai pretuit gratuit. Multumesc pentru tot, pentru viata, pentru ce va fi dupa, multumesc pentru voi, pentru ei, pentru noi toti, pentru natura, pentru seveniruri... Fiti fericiti in fiecare zi! Iertati ce puteti, dar intotdeauna...

Aceeasi Andreea.