1 an.... timp.... amintiri... nostalgie. Totul mi a fost impotriva in ultimele
12 luni, orologiul a fost dusmanul meu. Timpul s a oprit pt mine in ziua
de 9 iulie 2017. Mintea mea este inca ancorata intr un trecut apropiat, intr un
tablou taciturn, intr un salon de spital, unde tot astept sa fiu chemata de d
na doctor pt vesti mai bune. Vise si amintiri imi trec prin fata, tot imi
inchipui ce voi vorbi cu tata, cum ii voi povesti ca nepotica lui preferata a
crescut si ca spune poezii, ca nepotelul sau canta si joaca bine sah, ca noi
sunt sanatosi si vom avea o vara frumoasa. Imi fac planuri, totul este la
timpul prezent, inca nu pot sa ma obisnuiesc sa vorbesc la trecut. Insa....
liniste... nici un apel... doar o lacrima. Privesc in spate, este
decat o fotografie cu noi toti fericiti, zambind , telefonul nu suna, camera
este goala.... nu l gasesc. Tata nu este, sau poate este acolo Sus, unde ii
este mult mai bine astazi. Noi suntem la fel, tristi, plini de ganduri anoste,
plansi. Cu albumul de fotografii in mana , pornesc incet spre locul unde se
zice ca e granita intre lumea Ingerilor si casa Noastra. Sper cu o ultima si
eterna speranta ca il voi reintalni acolo si ca totul a fost un vis urat, un
cosmar, ca ne vom imbratisa si vom glumi ca alta data. Pasesc in liniste, o
liniste sinistra, goala.... Il caut. Ma asez pe o bancuta in locul plin
de verdeata si lumina. In mintea mea se intersecteaza doua orizonturi-
realitatea si visele, nu stiu care doare mai mult. In inima insa este doar el-
TATA, omul care mi a vegheat asa de frumos copilaria si adolescenta, care mi a
stat alaturi cand am format o familie mare, vine, alerg catre el, il
strang in brate, in sfarsit a venit . Am stiut eu ca ceea ce simt este aici cu
el, acum pot sa l intreb unde a fost, in ce calatorie.... Acum am inteles ca am
reintalnit Raiul pe Pamant- Tata si copilaria mea cu el sunt si vor ramane
Raiul d Aici, Dincolo nu mai stiu.....Dar cred ca a fost cel
mai frumos, superb, magnific, am fost fericita.... Pentru mine Raiul a fost
Tata! Iti multumesc, Doamne ca am avut acest noroc sa fiu cu un om minunat,
care sa ma sfatuiasca, sa mi aline durerile si tristetile, sa mi aplaude
reusitele! Iti multumesc, Tata ca ai fost Ingerul meu pe Pamant si ca am
impartasit aceasta iubire mare din care m am hranit 40 ani de zile. Ne vom
revedea o data acolo Sus poate mai puternici si vom povesti.... amintiri! Te
iubesc si te voi iubi pana la cer si stele si inapoi!
Škoda Stupava MTB Maratón 2024
Acum 3 luni
Un comentariu:
Dragostea este un ocean imens...pacat ca nu mai exista multe persoane sa merite sa l priveasca....
Trimiteți un comentariu