O poveste reala de viata, simpla dar emotionanta

Fiecare dintre noi si -ar dori armonie in familie, vesnicie in dragoste si intelegere pe toate planurile in cuplu sau intre copii, dar putini mai realizeaza aceste lucruri in ziua de azi, lucruri simple si usoare, insa pentru oamenii grabiti, tinerii energici si tehnica din prezent, niste lucruri imposibil de facut. Deseori asemena istorioare auzeam in povestile spuse de bunici sau chiar traite de ei.

"O familie din Adâncata, Natalia şi Enea Iftode, sărbătoreşte astăzi nunta de diamant, la 75 de ani de căsătorie. Cei doi soţi, în vârstă de aproape 95 şi 97 de ani, şi-au legat destinele pe 22 ianuarie 1941. Istorisirea acestor oameni, la gura sobei, în cămăruţa mică, dar prietenoasă în care au avut amabilitatea să ne primească, este o adevărată lecţie de viaţă. Simplitatea vieţii lor, sinceritatea, înţelegerea, respectul, iubirea, oricare ar fi ordinea, au stat la baza unei căsnicii trainice. Şi-au pus pirostriile de foarte tineri. S-au cunoscut la un bal. Natalia avea 19 ani, iar Enea 21. „Era frumuşel”, ne-a spus femeia despre omul cu care împarte de 75 de ani viaţa cu bune şi rele. Stând unul lângă celălalt, aşa cum au făcut-o de când se ştiu, Natalia i-a tras o ocheadă bărbatului de lângă ea şi a spus că „şi acum e frumuşel şi isteţ”. Amândoi au simţul umorului şi asta i-a ajutat să depăşească mai uşor greutăţile vieţii, care nu au fost puţine.

Amintiri din tinereţe
Enea Iftode ne-a povestit că patru ani a fost pe front, a ajuns până la Odessa, în Ucraina, a luptat alături de camarazii lui şi a înfruntat moartea cu ochii. „Am văzut soldaţi seceraţi de gloanţe, am văzut morţi în jurul meu, dar am scăpat. Am fost şi eu rănit, dar am avut zile”, îşi aminteşte bătrânul Enea. Chiar dacă se apropie de un secol de viaţă, nu uită să povestească perioada de început, cum a trecut prin război şi cu ce a rămas după, adică cu o decoraţie militară, fiind declarat veteran de război. Încercând să îndulcească într-un fel acea perioadă grea din viaţa lui de soldat, Enea ne-a povestit că a avut şi câteva permisii, când se ducea acasă, la soţie. Nataliei i-a fost greu să-şi ştie soţul plecat pe front, aşa că de fiecare dată când venea acasă era o sărbătoare şi se rugau amândoi să se termine mai repede războiul şi să-şi continue liniştiţi viaţa. Natalia şi Enea Iftode au avut împreună 7 copii. Doi dintre ei s-au pierdut: Maria, la vârsta de 6 ani, şi Dumitru, la vârsta de 57 de ani. Au fost cele mai mari lovituri ale vieţii, pe care cei doi soţi au reuşit să le depăşească cu greu. Nu este durere mai mare ca atunci când un părinte îşi îngroapă copiii. Au rămas ceilalţi cinci copii: Gheorghe, în vârstă de 71 de ani, Paraschiva, în vârstă de 65 de ani, Mărioara, în vârstă de 62 de ani (care are grijă de bătrâni, pentru că locuieşte în aceeaşi curte cu ei), Vasile, în vârstă de 60 de ani, şi Ioan, în vârstă de 57 de ani, oameni care îşi divinizează părinţii, îi iubesc, îi preţuiesc şi, în măsura în care pot, îi vizitează cât mai des. Natalia şi Enea Iftode se bucură să vadă crescând în jurul lor 11 nepoţi şi 8 strănepoţi. Sa le traiasca sanatosi!

Împreună şi în veşnicie
Chiar dacă s-ar putea crede că trăinicia unei căsnicii de 75 de ani are secrete, moş Enea a lăsat să se înţeleagă faptul că nu are de predat nici o filozofie de viaţă nimănui, pentru că, pentru el firescul, înţelegerea, dragostea au fost suficiente pentru a ajunge ziua în care să sărbătorească nunta de diamant. „Bunul nostru cel mai mare este că suntem amândoi. Suntem doi, dar am fost ca unul, pentru că am fost de acord unul cu altul în tot ce am făcut”, ne-a spus moş Enea, completând că atunci când va trebui să părăsească acest pământ şi-ar dori să o facă împreună cu soţia sa, Natalia. Cu o mişcare uşoară din cap, parcă puţin speriată de ziua despărţirii, femeia a confirmat că da, asta ar fi dorinţa lor, să plece dincolo împreună. Legătura sufletească dintre ei este foarte puternică. Copiii ne-au povestit că de când se ştiu părinţii lor mănâncă din aceeaşi farfurie. „Chiar dacă noi le punem două farfurii, ori unul, ori celălalt refuză. Ei cer doar două linguri şi o farfurie din care mănâncă amândoi. Aşa s-au învăţat. Au făcut totul împreună. Au muncit la casă împreună, în gospodărie, au fost nedespărţiţi”, ne-a povestit fiica lor Paraschiva. Tot ea a completat că în ciuda faptului că nu se plâng şi îşi duc cu demnitate bătrâneţile, nu le-a fost uşor să crească 7 copii, să-i poarte la şcoală şi să le facă fiecăruia un viitor. De câţiva ani nu mai pot munci şi stau mai mult prin casă. Nu au avut multe probele de sănătate şi asta datorită unei vieţi echilibrate. Au mâncat sănătos şi nu au făcut excese, iar munca, mişcarea i-a ţinut mereu în formă. Moş Enea a muncit vreo 20 de ani la fostul CCH, dar soţia s-a ocupat de creşterea copiilor şi de gospodărie."  (monitorulsv.ro)

Un exemplu de luat, nu?! Cred ca despartirea de viata a celor doi va fi foarte grea, singuratatea care va ramane pentru unul dintre ei va fi greu de suportat. Dar asta e: viata este frumoasa insa scurta. Andreea