Bine ai venit, primavara!

 Abia am asteptat primavara, caldura, frumusetea, prospetimea, gingasia, veselia, coloritul viu al naturii si de aceea va impartasesc o pilda citita pe internet, un exemplu de cat de frumosi si vii suntem, de cat de minunati si bogati suntem, dar nu realizam la timp, de cat de putin apreciem ce avem langa noi si de cate putem face, nu ne dam seama ca viata e unica, nu vedem valoarea adevarata a prieteniei si bunelor maniere, irosim timpul alocat noua, familiei, simplitatii, sinceritatii, amintirilor nostalgice, rabdarii si voiosiei.

"Într-o zi, un tată care o ducea bine cu banii, s-a hotărât să îşi ducă fiul la ţară, pentru a-i arăta cum trăiesc oamenii săraci, iar astfel băiatul să înţeleagă valoarea lucrurilor, şi să înţeleagă cât de norocoşi sunt ei. Aşa se face că au stat o zi şi o noapte la o familie foarte săracă de la o fermă. La finalul călătoriei lor, pe când se întorceau acasă, tatăl îşi întreabă fiul:
– Ei, băiete, ce crezi despre călătorie?
– A fost excelent, tată!
– Ai văzut cum trăiesc acei oameni săraci şi nevoiaşi?
– Da!
– Şi ce ai învăţat?
Băiatul i-a răspuns:
– Am văzut că noi avem acasă un singur câine, dar ei au patru. Noi avem un uriaş bazin de înot, dar ei au un râu nesfârşit. Noi avem felinare, ei au o mulţime de stele. Curtea noastră se termină la gard, a lor se pierde în linia orizontului. În special, tată, am văzut că ei au timp să stea de vorbă unul cu altul, şi trăiesc ca o familie. Tu şi cu mama trebuie să lucraţi toată ziua, şi cu greu vă văd pe amândoi!
Tatăl a rămas tăcut, iar după o vreme fiul i-a spus:
– Îţi mulţumesc, tată, că mi-ai arătat cât de… bogaţi putem fi!"

 Va pup! Ganditi-va bine! Andreea. 
 La multi ani, viata! La multi ani, mama! La multi ani, fata mea!