Prietenul meu cel mai bun, Calvin

         Eram doar un copil cand am primit in dar catelusul acesta, Calvin, un cocker negru si lucios, foarte jucaus si istet. Ne-am imprietenit imediat si eram nedespartiti. Vacantele le adoram cel mai mult pentru ca petreceam foarte mult timp impreuna. Neavand frati, Calvin era tot universul meu, lumea mea, copilaria mea, aerul si pofta de a trai. Dar a sosit si momentul inceperii scolii. Facusem 7 ani si trebuia sa merg la cursuri. Fiindca locuiam intr-un satuc, la 2 km de scoala, in fiecare zi parcurgeam distanta asta pe jos, pentru ca nu aveam bani pentru autobuz. Mi-aduc aminte de Ion Creanga, cand am citit “Amintiri din copilarie” , m-am recunoscut cu multe in acel personaj, Nica.

    Asta fusese soarta mea si ma conformam. Cainele ma insotea mereu si apoi se intorcea singur inapoi acasa. La pranz revenea sa ma ia de la scoala. Intr-o zi ne-am intalnit cu invatatoarea mea care era foarte grabita sa ajunga si ea acasa la pranz. Mai mult alerga decat sa mearga. Am salutat-o in mers si apoi, rapid, ea a disparut intr-o masina care venise sa o ia de la servici. In goana ei, a scapat din geanta ceva. Era ca o sticluta alba cu o eticheta colorata. Atata i-a trebuit lui Clavin. A apucat sticluta si a vrut sa se joace cu ea, alergand cu ea in bot spre casa. Nu l-m putut ajunge decat la destinatie si nu am putut sa vad ce era cu acea sticluta, acel tub alb de plastic mai bine zis.

          Acasa am studiat bine sticluta. Era un tub de pastile mai exact. Am citit pe el: Vitamina A Beta Carotene, Calvita. Acesta are un rol important, ajuta la mentinerea functiilor normale ale celulelor. Trebuia neaparat sa ajunga inapoi la doamna invatatoare. A doua zi am plecat mai devreme si m-am grabit ca sa merg in clasa inaintea doamnei si s-o astept in fata sa-i inmanez tubul, sa il inapoiez. Eram emotionata ca aveam o asa sarcina mare. Zis si facut. A fost foarte fericita, caci nu stia unde ii sunt vitaminele.

“Ce ma bucur ca nu l-am pierdut. ” a spus ea bucuroasa.

“Da, bine ca eu am fost in spate, imediat dupa dumneavoastra. ”

„Da. Asa e. Si ca recompensa vreau sa-ti dau un premiu mic: am la mine si un tub de vitamina C tablete – Calvitavelcu. Vreau sa iti dau tie aceste vitamine pentru ca sunt foarte bune mai ales pe timp rece. “

„Multumesc doamna! “ am zis eu fericita.

„Sunt foarte hranitoare. Si sunt produse naturiste. Dar sa nu i le dai catelusului tau. Pentru el am un alt premiu. “

        Si a scos din geanta un baton de ciocolata, pe care cateii il adora mai mereu.

“Multumesc mult. ”

         Astfel am aflat eu de aceste produse naturiste super bune de la Calvita si imediat am fost la ei la firma, mai mult din curiozitate. Acestia mi-au propus sa impart fluturasi de reclama pentru ei, pentru ca m-au vazut asa incantata de produsele lor. In acest mod, pot sa mi platesc si eu autobuzul pana la scoala. Calvin ma asteapta acum la coborarea si urcarea in autobuz langa casa si apoi mergem amandoi veseli spre domiciliu.