Foto video nunta Bucuresti

            Andreea nu vroia sa auda nimic de viitorul sot. Era preferatul mamei si trebuia sa se supuna acestei dorinti a mamei de a face o casnicie cu el, pentru ca tatal sau sa scape de datoria pe care o avea fata de familia viitorului barbat. Suna pompos si parca era ceva dintr-o poveste sau o legenda insa era purul adevar. Cornel, alesul, o anuntase ca trebuia sa participe la o sedinta foto inainte de nunta. Marele eveniment trebuia pastrat pentru eternitate intr-un colaj de poze facut de un prieten al lui. Nu avea chef de pozat in femeia perfecta pentru ca nu asta era adevarul, insa s-a supus preferintei viitorul mire.

            A mers la intalnire si chiar s-a enervat, deorece a trebuit sa astepte peste limitele ei. Nu avea timp de pierdut, dar nu a renuntat. Promisese ca va face sedinta foto. In camera inalta, in care a asteptat sa apara personajul cu aparatul, era o canapea rosie si doar matase pe jos si la geamuri, tot rosie si stralucitoare. A asteptat cam jumatate de ora. Deodata a aparut pe usa din fata, o usa mare si neagra, intai o cutie, un cos cu trandafiri rosii si apoi el, personajul cu DSLR-ul. Era un tanar chipes inalt, imbracat in costum negru si lucios. S-au privit 2 minute si astea au fost indeajuns sa simta ceva, ce nu simtise niciodata, ceva care o facea sa pluteasca si sa uite de tot si de toate. Acum intelesese ca trebuia sa fie o mireasa fericita, insa nu mireasa lui Cornel, mireasa indragostita de acel fotograf, la prima vedere, femeia care risca acum totul pentru o fericire de viitor, un viitor incert, dar frumos. Cel putin asa aratau aprentele.

             Sedinta foto a inceput. El o privea mereu si ii arata diverse pozitii de pozat, langa trandafiri, pe canapea sau pe matasea rosie, intre draperiile rosii sau chiar pe peretele gol si alb. La un moment dat, el a deschis cutia aceea mare si de acolo a scos o rochie de mireasa superba, cu trena si cu pietricele ce straluceau in lumina. A rugat-o sa se imbrace cu ea si sa continue sedinta respectiva. Ei ii era gandul departe si il observa mereu cum se misca si cum ii vorbeste, cum incearca sa o atinga pentru a o fotografia si cum o privea neincetat. Era clar ca, ceea ce incepea sa simta ea, si nu doar ea, nu era bine pentru ce va urma, pentru cei din jurul ei, insa o facea pe ea sa se simta implinita dorita si in sfarsit fericirea se citea pe chipul ei. Dar nu stia cum trebuia sa procedeze.

             Asa au trecut 2 ore. Se ajunsese la poza de final. Trebuia sa fie prezenti in ea mireasa si mirele cu spatele. Cornel nu putea sa fie in fotografie, insa Alex, pozarul, a avut o idee:

“Lasa ca stau eu cu spatele si colegul meu, George, va face poza. Stai sa-l chem. ”

Dupa cateva minute a intrat in camera cu un tanar de statura mica cu un tricou pe care scria foarte proeminent: foto video nunta Bucuresti. Avea un zambet cu subinteles:

“Da, sefu. Buna idee! ”

Si s-au asezat: ea cu fata spre fereastra, el cu spatele la geam si cu fata la ea. Acum se priveau amandoi. Era un tablou perfect. Atunci s-a intamplat fara voia lor, se crede ca a fost forta destinului, insa clar ca a fost dorinta amanduora. Si el o placea asa cum ea il dorea. Acum ea era sigura. Sarutul… S-a intamplat pur si simplu si le-a placut. Dar acest lucru dadea totul peste cap. Trebuiau sa se hotarasca ce vor face, sa se gandeasca bine ce e de facut fara sa raneasca pe nimeni. Dar si maine era o zi, acum aveau alte lucruri la care sa se gandeasca: la dragostea la prima vedere. Iubirea este imprevizibila...neasteptata insa unica. Merita riscat, nu?!