Privirea, oftatul si gandurile de neliniste ...

duminică, 21 septembrie 2008

Privirea, oftatul si gandurile de neliniste ...

Toate ii dadeau o stare de neliniste.Fusese a lui ...Simtise acele furnicaturi dulci care au facut o sa se simta bine.Nu stia daca a procedat bine.Gresise de atatea ori ,insa a riscat iar.A incercat sa atinga iar perfectiunea,sa zambeasca din nou ... Simtea cum buzele lui calde ii atingeau corpul infierbantat ,cum mainile o mangaiau neincetat ,cum legenda dintre ei se transforma intr o poveste reala...de dragoste ,de simtire si prietenie.Privirea ei era slaba ,obosita ,trista ,isi dorea sa renasca.Unde fusese el pana acum ?De ce nu cunoscuse inca dragostea?

4 comentarii:

Anonim spunea...: cel mai rau este sa fii neinteles ,neascultat,neapreciat...; 21 septembrie 2008 la 16:43
Anonim spunea...: Intradevar, pentru cine cauta dragoste pura, cel mai greu e sa nu fie inteles, neascultat, neapreciat. Insa pentru majoritate (dintre ele) greul vine din faptul ca nu li se ofera puterea sociala de care cred ca au nevoie pentru a fi deasupra tuturor. Puterea poate sa vina din forta afresiva cu care sunt inhibati ceilelti oameni, sau din bani multi cu care cred ca pot sa-si satisfaca orice dorinta.; 21 septembrie 2008 la 18:45
Anonim spunea...: Am strans boabele de nisip pe care ai calcat. Le pastrez si acum. Sunt ca o dovada ca ai existat, ca am fost acolo impreuna. Ne-au lovit valurile calde in nopti lungi de fierbinte iubire pe malurile nesfarsite. Si am cuprins cu dragostea noastra tot necuprinsul acela. Si nu am reusit sa masuram sau sa cantarim cum se cuvenea iubirea noastra. Am trait-o si am consumat-o fara a ne durea, fara a ne pasa. Am lasat deoparte orice. Ne-a adus dorul unul langa celalalt si ne-a despartit realitatea. Am ajuns sa atingem stelele si ne-am plimbat prin tot universul. M-ai ridicat si m-ai coborat, am plans si am ras, am suspinat si am fost fericiti. Nu pot egala trairea aceea, nu pot desena in cuvinte ce ni s-a intamplat. Nu pot compara...Am strigat de placere si am strigat de durere. Te-am avut, m-ai avut si ne-am avut la cel mai inalt cant al inimilor noastre indragostite. Am strabatut pribegi, sfarsiti, istoviti, epuizati...toate caile iubirii supreme. Si daca-mi indrept un inceput de gand catre tine, ma ranesc. Sangerez, ma coplesesc dorurile si imi plange inima. Ma las biciuita de trairea amintirilor, ma chinuiesc imaginile petrecerii dragostei noastre si ma opresc. Vreau sa imi anihilez simturile. Vreau sa raman eu cu mine. Si sa citesc povestea asa cum a fost. Si daca vreau si daca nu vreau, tot pot sa astern pe file intregi de hartie, mii de cuvinte. Cu noi, despre noi.

Sau...mi-as aseza un sevalet pe care as fixa o panza...si as fura talentul celor mai senzationali si celebri pictori...As aduna cele mai bune acuarele, guase, uleiuri, acriluri...si as crea cele mai frumoase tablouri ale imaginatiei mele. M-as intrece pe mine, m-as trezi in plutire si as pasi visator. Apoi, te-as mai chema...te-as mai striga sa vii si sa plutim visand tot impreuna. Mi-ai inlantuit vointa de a accepta ca nu te pot retine doar pentru mine. Mi-ai siluit ratiunea si m-ai ingenuncheat. Imi arunc strigatul inspre tine si-mi raspunde ecoul trimitandu-mi-l inapoi. Si nu vrei sa ma primesti, si nu vrei decat sa te dezbari de mine. Platesc pentru ca mi-ai daruit dragostea ta, intr-un fel nepretuit. Dar, tu i-ai gasit pretul si ai vandut-o...Au ramas boabele astea de nisip, imbratisate unele cu altele. Si...ma intreb spre ce zare sa le imprastii, sa le las sa se scurga firav...sa se aseze, despartite, acolo unde le-o purta vantul...Sa se regaseasca in alte imbratisari ale altor iubiri...; 24 septembrie 2008 la 22:03
Robert Sperlea spunea...: stii bine ca nu esti neascultata, neapreciata, neinteleasa. multi te inteleg, apreciaza si in primul rand te iubesc... tu esti zuza noastra si te iubim orice ai face, am crescut impreuna si ne-am impartasit nu numai momentele placute, ci si cele dificile si oricand undeva , oriunde am fi in aceasta lume cineva te va iubi si se va gandi la tine, pupici; 26 septembrie 2008 la 21:40

Trimiteți un comentariu

Soarele...

"Soarele este izvorul luminii, al caldurii si al vietii. Razele sale figureaza influentele ceresti - primite de pamant."

"Soarele se afla in centrul cerului asa cum inima se afla in centrul pamantului. Este vorba insa de soarele spiritual, pe care simbolismul vedic il reprezinta nemiscat la zenit si care mai este numit si inima sau ochiul lumii." Soarele este cel care stie tot ceea ce se intampla pe Pamant si el este cel care poata sa aduca o raza de lumina atunci cand intunericul ne copleseste.

Trist este faptul ca aproape doar copiii mai cauta lumina soarelui, datatoare de dragoste. Omul, cu cat se maturizeaza mai repede, cu atat mai mult paraseste universul dragostei si se indreapta catre targul de vite pentru a-si alege semenii dupa pulpe, uger si dupa cat lapte dau. Trebuie sa invatam de la copii!

Trebuie sa luptam si sa lasam soarele sa ne ajute caci el este sursa luminii, deci a vietii.

Lista noastra de bucate

Pentru o viata sanatoasa, nu uitati sa consumati alimente atent selectionate si pline de vitamine. Aveti mare grija la ceea ce doriti sa gustati, deoarece, daca bucatele nu sunt alese cum trebuie si nu sunt compatibile cu sistemul dumneavoastra biologic, se poate lasa greu la stomac, puteti sa va alegeti cu o serie de ameteli, varsaturi, intepaturi in inima si dureri de cap inutile.
Stiati ca salatele sunt mancaruri ce pot aduce multe proteine sufletului? Ei bine, daca doriti un meniu format din asemenea preparat, puteti alege urmatoarea reteta:
Ingrediente: 2 buze dulci de fata, degetele scumpe si tandre, 2 ochi sensibili, 2 sani moi si aromati, o piele fina si multa caldura iscata din atingerea trupurilor.
Mod de preparare: luati buzele si sarutati-le timp indelungat pana cand simtiti dulceata lor tocmai in calcaie si pana cand sorbiti toata ciocolata lor. Sa nu va temeti, ciocolata este regenerabila daca buzele sunt alese cum trebuie. Degetele fine trebuie luate pe rand si analizate astfel incat sa nu ramana niciun loc de pe suprafata lor pe care sa nu-l stiti. Dupa aceasta, gustului de ciocolata pe care tocmai l-ati capatat de la buze, o sa i se potriveasca de minune aroma degetelelor. In tot acest timp, trebuie sa priviti adanc in ochii sensibili pentru ca privirile dumneavoastra sa vibreze si sa nu uite niciodata lumina lor. Nu uitati de caldura trupului ce contribuie la ingredientele pentru salata. Inveliti-va cat puteti de mult in mantia acestei calduri si apoi cautati sa adaugati la salata, sanii moi ce ar trebui sa suspine la atingerile buzelor dumneavoastra. Pielea fina trebuie sa vina in completarea gustului minunat. Nu uitati! Nu va lasati cuprinsi de apetitul din ce in ce mai mare pe care o sa il aveti. Lasati egoismul de-o parte, pentru ca si salata trebuie sa simta o placere imensa din faptul ca o gustati.
Indicatie: a se servi de preferat noaptea, pe o tava de ciocolata si cu garnitura de lumanari aprinse.
Pofta buna!

Andreea - Bobo

duminică, 21 septembrie 2008