Schimbare sau un motiv mai puternic?

 

     Am trait toti acesti ani cu umbra trecutului cu mici regrete ca nu am facut ce trebuia,ca trebuia sa fie un vinovat pentru tot prezentul meu. Tot acest timp trebuia doar sa continui, sa gasesc putere in ceea ce traiesc acum pentru a fi fericita. Am cautat un motiv, insa nu era nevoie, era chiar in mine. Eu eram motivul pentru a crede iar in viata frumoasa, optimista ,in iubire.  Insa eram pe un drum intunecat, la o raspantie in care nu mai gaseam puterea sa vad luminita.....sa aleg calea cea potrivita.

    Am stiut ca un om nu se schimba decat daca vrea el si ca o data cu trecerea timpului e si mai greu sa fie o altfel de persoana. Am incercat sa pastrez in suflet tot ce a fost frumos din trecu, dar cand drumul pe care pasesc  nu mai e drept ,trebui o schimbare ,e necesara o alta solutie. Dar cand nu am puterea s o fac singura, ma intreb de ce am nevoie?! Cand ridic privirea deosebesc umbre, siluete, zgomote si teama aceea de a nu mai gresi, chiar de a recunoaste ca am gresit. Puterea de unde s o iau?! Acum stiu. Din speranta ca va fi bine, din adierea vantului care simt ca mi aduce vesti bune, din randurile scrise de o inima plina de iubire. Si am inceput sa inteleg ca trebui sa vad numai lucruile bune, chiar de sunt mai multe rele in jur, sa am rabdare, sa fiu ponderata, sa fiu iar fericita, sa invat sa nu fiu obositoare, sa visez la cele mai frumoase surprize, sa incerc sa ascult si alte pareri  si sa vad ca o schimbare nu e cel mai urat lucru care se poate intampla, ci dimpotriva!

       Cred  ca daca iubirea e adevarata  si asta e o data in viata, atunci merita orice efort . Iar daca schimbarea vine ca o motivatie ,cu un rol pozitiv, este cea mai indicata. Perioada de acomodare si de incredere in noua viata este mai grea.Timpul in care realizezi ca esti alt om sau macar o alta versiune a ta, pregatita pentru ceva mai bun, pentru cea mai buna perioada a vietii tale, pentru a simti sentimentele cele mai frumoase si reale ale tale, pentru a iti intelege atitudinea ta unica, noua, proaspata, este deajuns, adica iti poti lua o pauza pentru a incepe perfect totul, altfel....Traieste acum clipa asa cum trebuia mai demult ,lasa te sa simti ceea ce trebuia odinioara, dar cu mintea de acum, mai matura insa cu jocuri inocente si surprize de adolescent.

        Astfel te vei cunoaste mai bine si vei intelege schimbarea fireasca , necesara.  Poate fi ceva mai puternic, vine din dragoste, din ceva din interiorul tau, care iti da respiratia, zambetul zilnic si forta de a face lucrurile tot mai usor.Da, eu am reusit , nu sa uit, insa sa schimb, sa pun in valoare ceea ce ma face sa ma simt fericita acum si sa apreciez ceea ce mi trebuie mie ca sa fiu optimista si plina de vitalitate.

      Cea mai puternica schimbare este dragostea adevarata si rasunsul la toate enigmele si  curiozitatile sufletului propriu. Da, merita fiecare secunda din procesul asta. Merita sa fii bine pentru cea mai frumoasa uniune ! Merita sa te schimbi pentru a vedea luminita aceea , pentru a-l vedea pe cel pentru care universul nu ti s a mai  parut infinit, ci definit pentru a l atinge in doi. Merita sa traiesti in prezent doar cautandu ti si  iubindu ti jumatatea, asteptand oricat pana la final! Acum tecutul e ceva fragil si fara seva ,inchis pentru totdeauna undeva departe.....

 

Andreea 

Adevarul din ochii ei

 

     

      Cred ca exista un moment in viata cand fiecare luam o decizie importanta, insa daca ma intrebai acum cateva luni daca acesta a fost momentul meu, as fi  putut jura ca oricare altul era, dar nu ce alesesem atunci.  Dar poate ca nu noi hotaram pana la urma, ci destinul. Iar pentru mine destinul era el, C. Asa ca am vrut eu,  sa aleaga el, pentru a stii sigur ca nu am gresit si pentru a nu l constrange sa ramana undeva obligat. Mi a fost cel mai greu, dar am facut o pentru noi. Nu regret nimic, am inteles ca trebui sa trec prin intuneric ca sa vad lumina. M a durut enorm , cand a trebuit sa l las s o intalneasca , dar simteam ca mereu ea va fi intre noi, si chiar de ne iubeam enorm , erau acolo atatea  intrebari si curiozitati care lui nu i ar fi dat pace, iar noua liniste in cuplu.

     De atunci au trecut 8 luni, 8 luni de framantari, dor si lacrimi. Vizibile sau nu ,durerea era acolo, iar iubirea nu disparuse, chiar se intensificase. Dar nu aveam ce face, el alesese.Eu inca mai speram la o minune.  Am vrut sa l fac sa inteleaga prin asta ca nu eram bolnava de gelozie, asa cum mai glumea el cateodata....Si cum se zice , daca il iubesti, il lasi sa aleaga sa i fie lui in primul rand bine, apoi va va fi si voua impreuna bine.

       Dar  in dimineata aceea, dupa atatea nopti nedormite, parca incercam sa ma gandesc la altceva .Era prima zi de scoala si atati copii emotionati paseau grabiti cu flori in mana catre cladirile de educatie care ii asteptau nerabdatori. Ma intorceam de la piata si ii priveam cu bucurie, uitand pentru cateva minute de problemele mele. Intr un final am ajuns acasa dar am avut o surpriza, pe pragul usii mele era un trandafir rosu.  Eram sigura ca vecinii mei mai mici, in graba lor catre scoala, l au scapat la mine pe prag....L am ridicat fericita sa l pun in apa, dar am auzit imediat un glas slab, la fel de emotionat ca al unui copil.

-        Buna.

M am speriat, m am intors brusc si nu mica mi a fost mirarea cand l am vazut pe C.

-        Buna. Ce faci aici? Ai patit ceva?

-        Da.

-        Ce? Esti bine?

-        Acu da.

-        Dar intra sa povestim. Nu inteleg.

Ne am asezat pe canapea, recunosc eram curioasa si nerabdatoare sa aflu tot.

-        Multumesc pentru trandafir! G. este bine?

-        Da, totul este ok, in afara de un lucru.

-        Care?

-        Faptul ca nu mai sunt acasa.

-        De ce? Ti a ars casa?

-        Nu, acasa este pentru mine unde esti tu.

-        Nu inteleg . Te logodisei cu G.

-        Da , dar acum vreau sa si iubesc.

-        Povesteste mi, ce nu a mers, te rog. Ma sperii!

-        Ok. Incep cu inceputul. Ai timp?

-        Da, pentru tine tot timpul din lume.,am zis zambind.

Asa a inceput el povestea: ”Totul era ok. La inceput, acum 8 luni, am fost chiar suparat ca m ai pus sa aleg, dar ai avut dreptate , as fi stat mereu cu intrebrea : cum ar fi fost daca ....? Ne am mutat impreuna , eram foate bine, nu ne am certat deloc si ne intelegeam ca in povesti, comunicam , ne plimbam si radeam mult. As putea zice fericire la puterea 10. Nimic nu strica atmosfera perfecta niciodata , insa primul semn ca, totusi tot Raiul acesta era doar un paravan, mi l a dat Rex. Mereu dormea , era apatic in ultimul timp si  nu ma mai intampina  la usa ca inainte. Am crezut la inceput ca era bolnav. Avea cu el mereu o esarfa verde ponosita si mototolita , mai tarziu am aflat ca era esarfa ta gasita in garaj sub o lada cu sticle goale. Am trecut usor confuz peste asta, avand impresia ca era doar imaginatia mea si ca acest caine are alta pb. Medicul ma asigurase ca este sanatos.  Dar pentru amandoi tu erai ceea ce ne lipsea. N am stiut atunci asta. Am  vazut tabloul perfect, dar nu pe cel potrivit mie.

     Al doilea semn si cel care mi a pus capac a fost tanti Veta, vecina . M a rugat intr o zi sa i arat filmarea de la botezul unde am fost noi doi acum un an, la prietena ta, pe care o cunoastea si ea. Stii despre ce vb nu?”

-Da, stiu. Clara.

” Da, exact. Mi s a parut ciudat prima data sa i arat ceva de demult , petrecut cu altcineva si deja aproape uitat . Apoi m am gandit sa i fac batranei o bucurie. I am pus filmarea. A privit tacuta iar la final mi a zis : Interesante si frumoase organizarea si ambianta, insa ceva mi s a parut mie perfect.  Ce , tanti Veta? zic eu. Cine era domnisoara de langa tine din biserica ca nu erai cu G p atunci? ma intreba ea. N am stiut pe moment cum sa ma exprim. O buna prietena a mea si a mamicii bebelusului, amica de a Clarei. Nu, nu cred ca e asam spune ea indreptandu se incet catre usa ei.  De ce ziceti asta? Intreb eu iar.  Pentru ca o buna prietena nu avea acea privire.  Ce vreti sa ziceti? Ce privire? ma grabesc eu sa aflu.  C, asculta la mine, ca sunt batrana si trecuta prin viata . G a ta niciodata nu te a privit asa, nu ti a zambit asa ca si cand doar voi doi erati acolo.... Si a intrat la ea in casa. Multumesc, tanti Veta, am strigat dar fara sa ma mai auda. Multumesc , intelesesem tot !  Si din momentul acela am stiut ce trebui sa fac.”

-        Ce ai facut ?

” Am asteptat o nerabdator pe G de la servici. De cand a intrat pe usa, vazandu ma asa entuziasmat, parca scapand de o grija, ea a stiut, a simtit, pentru ca imediat m a intrebat : Esti sigur ? Eu mirat am privit o. De unde stii ca plec? Pentru ca am simtit. Noi doi ne intelegem foarte bine, ne potrivim, poate ca avem aceeasi sinergie, dar niciodata nu te am vazut asa fericit ca pleci undeva. De cate ori am plecat in vacanta erai ok, dar niciodat asa incantat si cu asa zambet, n ai avut aceasta stralucire in privire cum o ai acum, a  zis ea, dar nu suparata , parca usurata. Imi pare rau, am continuat eu . Nu vreau sa te ranesc, am fost si suntem ok, dar cred ca locul meu este in alta parte ,de energia mea are nevoie altcineva acum....As vrea sa ramanem prieteni ca pana acum , daca esti bine cu decizia asta. Facem cum crezi tu. Insa acum trebui sa plec. Este ok, stai linistit, a zis G. dar nu ai bagaj. Da, asa e . Si nu cred ca mai e ceva de care am nevoie de aici , totul este dincolo.... Ai vb cu ea? Stie ca vii? Este de acord cu asta?  m a intrebat ea. Nu , nu e nevoie, risc, daca e sa fie, va fi. Daca iubirea e adevarata , intotdeuna exista, nu se pierde nimic. Cine iubeste asteapta acolo undeva departe, aia e jumatatea ta. Asa  se zice nu? Si nu e nevoie de nimic decat de doi in dragoste.... Ecuatia iubirii. Asta e. De asta mi a placut de tine mereu , ai fost intelept in orice decizie, a incheiat ea. Si am plecat  dupa o ultima imbratisare stransa, fara regrete si pareri de rau.....”. Asta e povestea! Acum totul depinde de tine. Eu vreau sa raman, daca si tu esti de acord. Mi e dor de noi doi.....

   Eu, cu o grimasa de uimire, am ramas cateva clipe blocata. M am ridicat si am privit pe fereastra . Chiar nu am stiut ce sa i raspund, ce sa fac si cum sa reactionez, imi venea sa sar in sus de bucurie, dar mi aminteam cat suferisem si asta imi punea frana, sa tac, sa tip, habar nu aveam ce sa fac.

 -De ce nu zici nimic? Nu e ok? Nu vrei sa raman?

Atunci m am intors , am zambit si am realizat ca era prima zi cand aveam din nou sufletul intreg. Imi reveneam incet incet. Dupa atat timp..... atata asteptare , atatea lacrimi......

-Te iubesc! i  am spotit la ureche si l am strans tare in brate, privindu l la fel de frumos, cum doar doamna Veta a vazut, cu aceeasi dragoste de acum 8 luni sau chiar mai puternica, mai intensa.....

 

Andreea 

Jocul de-a frica....

          Sunt o multitudine de sentimente in lume pe care noi le simtim o data si o data, unele constructive, altele distructive, unele placute, altele pe care le urasti pur si simplu,  unele mai mature , altele copilaresti. In ultimul timp am realizat cat de gresit simtim noi zi de zi, din cauza grabei sau influentei celor din exterior. Am inteles cat m am inselat  in ceea ce priveste viata sau iubirea. Am descoperit apoi ca pot, cu rabdare, sa indrept ce simt sau ce vreau sa mi se indeplineasca , ca pot intr adevar sa mi se implineasca un vis, doar trebuie sa mi doresc ceva real si ceva putin, simplu, modest. Si se va indeplini.....Am inteles  tarziu ca nu am niciun obstacol in cale, sau daca am ,il pot depasi cu tact, diplomatie si liniste. Cel mai mare dusman mi era teama , teama de a ma intalni  cu un esec, de a ma impiedica de un rateu uman. Insa am incercat sa transform tot pesimismul, negatisvismul si teama asta in ceva frumos, bun si favorabil mie, iubirii si traiului zinic.  Incet incet am intalnit alt sens al fricii, unul benefic, frumos si chiar emotiv.

   Exista mai multe feluri de frica. Mi a foat greu sa realizez pentru mine o clasificare reala a ei. Insa poate fiindca exista perioade in care esti mai visatoare si mai bine dispusa  cu tot ce e in jurul tau si asta te face sa construiesti rapid o schema usoara a fricii. Exista teama ca ratezi un examen sau o realizare profesionala , o teama urata care iti transforma inima intr o nuca cazuta in ploaie si vant . Te faci ca un arici. Teama este considerata o slabiciune, fara recenzii bune, insa este esentiala pentru a putea supravietui in fata unui pericol. Intalnim teama de a interactiona cu necunoscuti, intr un mediu strain. Aceasta tepoate  transforma intr un ghem.... Omul se poate adapta rapid la astfel de situatii si si poate infrange pana la urma frica aceasta,fara sa fuga sau sa renunte.

   Am descoperit  insa de curand ca exista si o frica benefica, optimista , buna, din care poti extrage ceva interesant si placut , frica de a nu ghici bine calea inimii. Aici poate  fi si bine si rau. E teama sa nu gresesti cand simti ceva , e teama ca va fi exact cum te ai asteptat si ca este prea frumos sa fie adevarat sau e anxietatea ca nu alegi bine, ca risti in van , ca pui intrebari inutile si incomode  si iei calea cea eronata. Incerc  mereu sa cantaresc solutia la o problema de doua ori inainte s o aplic , sa ma opresc putin si sa gandesc din nou,  atunci frica dispare, obtin validarea potrivita si continui, sper spre reusita! Dar nu trebuie sa ajung in momentul cand despic firul in patru pentru ca asta distruge lucruri bune uneori.

     Imi place aceasta teama , teama de a fi iubit cu adevarat, teama de  a alege dragostea adevarata si de a iubi fara bariere! Un sentiment aparte ,domol, mocnit in interior cu un parfum usor , plin de pasiune......dar oarecum dominator!

 

Aceeasi Andreea 

Limbajul iubirii

 Am vrut mereu sa stiu ce e iubirea, stiintific vorbind. Am cautat pe internet ca orie persoana a milenului vitezei, tehnicii si inteligntei artifciiale.. Iata ce am gasit:

 

"Ce este limbajul iubirii?

Gary Chapman a introdus pentru prima dată în psihologie conceptul de limbaj al iubirii. Autorul a descris în cartea sa, „The Five Love Languages: How to Express Heartfelt Commitment to Your Mate” (Cele cinci limbaje ale iubirii: cum să-ți exprimi angajamentul sincer față de partenerul tău) limbajul iubirii.

Potrivit lui Chapman, fiecare dintre noi are un limbaj principal al iubirii prin care dă și primește dragoste și afecțiune într-un mod unic și personal. Așadar, cunoașterea limbajului iubirii propriu, dar și pe cel al persoanelor apropiate, ne poate ajuta să ne conectăm mai ușor la ceilalți, prin validarea acestora, sau la noi înșine, prin comunicarea clară a nevoilor noastre.

 

Gary Chapman identifică cinci limbaje ale iubirii, iar acestea sunt:

1. Cuvintele de încurajare - Acest limbaj al iubirii se referă la folosirea cuvintelor pline de încurajare și apreciere pentru a-i arăta partenerului cât de mult îl iubești și îl prețuiești. Exemple de astfel de cuvinte ar fi: „Ești atât de drăguț când faci asta!", „Mă bucur că ești aici cu mine", „Sunt atât de mândru/ă de tine și de realizările tale". Cu toate acestea, este important să nu folosim cuvinte negative sau critici, în timp ce încercăm să folosim acest limbaj al iubirii.

2. Timpul petrecut împreună - Acest limbaj al iubirii se referă la petrecerea timpului de calitate împreună cu partenerul, făcând activități care vă plac amândurora. Aceste activități pot include: a merge într-o excursie, a face o plimbare, a găti împreună, a merge la cinema sau a juca jocuri de societate. În timp ce petreceți timp împreună, este important să fiți atenți unul la celălalt și să aveți discuții autentice și sincere, astfel încât să vă puteți conecta pe un nivel emoțional mai profund.

3. Cadourile - Acest limbaj al iubirii se referă la dăruirea și primirea de daruri simbolice pentru a arăta iubirea și afecțiunea. Nu este nevoie să fie daruri scumpe sau extravagante; poate fi vorba de un mic cadou sau o surpriză simbolică, care arată partenerului că te gândești la el/ea și că îți pasă de el/ea.

4. Serviciile - Acest limbaj al iubirii se referă la activități care denotă grijă și ajutor oferit pentru partener, cum ar fi curățarea casei sau pregătirea mesei, pentru a-i arăta că îți pasă de nevoile sale. Acest limbaj al iubirii arată o grijă practică față de partener și nevoile sale, ceea ce poate fi la fel de important precum demonstrarea iubirii prin gesturi romantice.

5. Contactul fizic - Acest limbaj al iubirii se referă la folosirea contactului fizic, cum ar fi îmbrățișările, sărutările și atingerile, pentru a arăta iubirea și afecțiunea. Contactul fizic este o modalitate puternică de a arăta dragostea și de a construi o conexiune emoțională mai puternică cu partenerul. Este important să fim conștienți de preferințele partenerului în ceea ce privește contactul fizic și să le respectăm limitele.

In concluzie, la întrebarea „ce este iubirea” putem răspunde simplu - un sentiment universal care ne definește ca ființe umane. Iubirea poate fi găsită în multe forme și poate fi experimentată într-un mod unic de fiecare individ. Iubirea poate fi o sursă de fericire și împlinire, dar poate fi și o sursă de suferință, dacă este neîmpărtășită. Cu toate acestea, dragostea reprezintă o emoție care ne face să ne simțim vii și să ne conectăm la lumea din jurul nostru.

Este important să învățăm să iubim și să fim iubiți în mod sănătos și echilibrat, să avem încredere în ceilalți și să fim deschiși și vulnerabili cu persoanele pe care le iubim. Deși poate fi dificil să găsim iubirea adevărată și să o menținem în viața noastră, este esențial să nu ne pierdem niciodată speranța și să continuăm să căutăm și să cultivăm conexiuni autentice cu cei din jurul nostru.

În cele din urmă, iubirea poate fi un dar prețios și o forță puternică în viața noastră. Învățând să iubim și să fim iubiți cu adevărat, putem să ne deschidem către noi experiențe și să ne îmbunătățim calitatea vieții, în general."

 

Articolul m a pu

n concluzie, la întrebarea „ce este iubirea” putem răspunde simplu - un sentiment universal care ne definește ca ființe umane. Iubirea poate fi găsită în multe forme și poate fi experimentată într-un mod unic de fiecare individ. Iubirea poate fi o sursă de fericire și împlinire, dar poate fi și o sursă de suferință, dacă este neîmpărtășită. Cu toate acestea, dragostea reprezintă o emoție care ne face să ne simțim vii și să ne conectăm la lumea din jurul nostru.

Este important să învățăm să iubim și să fim iubiți în mod sănătos și echilibrat, să avem încredere în ceilalți și să fim deschiși și vulnerabili cu persoanele pe care le iubim. Deși poate fi dificil să găsim iubirea adevărată și să o menținem în viața noastră, este esențial să nu ne pierdem niciodată speranța și să continuăm să căutăm și să cultivăm conexiuni autentice cu cei din jurul nostru.

În cele din urmă, iubirea poate fi un dar prețios și o forță puternică în viața noastră. Învățând să iubim și să fim iubiți cu adevărat, putem să ne deschidem către noi experiențe și să ne îmbunătățim calitatea vieții, în general."

 Articolul m a pu

n concluzie, la întrebarea „ce este iubirea” putem răspunde simplu - un sentiment universal care ne definește ca ființe umane. Iubirea poate fi găsită în multe forme și poate fi experimentată într-un mod unic de fiecare individ. Iubirea poate fi o sursă de fericire și împlinire, dar poate fi și o sursă de suferință, dacă este neîmpărtășită. Cu toate acestea, dragostea reprezintă o emoție care ne face să ne simțim vii și să ne conectăm la lumea din jurul nostru.

Este important să învățăm să iubim și să fim iubiți în mod sănătos și echilibrat, să avem încredere în ceilalți și să fim deschiși și vulnerabili cu persoanele pe care le iubim. Deși poate fi dificil să găsim iubirea adevărată și să o menținem în viața noastră, este esențial să nu ne pierdem niciodată speranța și să continuăm să căutăm și să cultivăm conexiuni autentice cu cei din jurul nostru.

În cele din urmă, iubirea poate fi un dar prețios și o forță puternică în viața noastră. Învățând să iubim și să fim iubiți cu adevărat, putem să ne deschidem către noi experiențe și să ne îmbunătățim calitatea vieții, în general."

 

   Articolul m a pus pe gandit si am realizat ca niciodata nu am realizat cat de usoara si simpla e iubirea, doar ca oamenii fug de ea, din cauza fricii a ceea ce pot simti, ceva frumos si unic. Motorul vietii noastre reusite este  de fapt dragostea, insa oamenii se pierd printre griji si responsabilitati majore  si uita sa iubasca.

 Aceeasi Andreea! 

 

 

 

 

 

Poveste

 

    Aveam nevoie de o pauza. Incercam doar sa mi dau seama unde sa evadez cateva zile. Era clar ca nu dadeam randament cand imi fugea gandul intotdeauna la relaxare si eram mereu obosita. Prietena mea alesese deja locul pentru mine, caci, deh.... d aia avem prieteni nu ?!  Insa eu nu stiam inca. Primul lucru care mi a dat de banuit era cadoul pe care l am primit de la ea in lunea aia mohorata: un troler. Si fericita mi a spus:

  ”Ai inauntru biletul de avion. Drum bun !” si m-a pupat razand usor.

Cu un pic de indoiala am deschis trolerul si am citit : Corsica, San Cipriano.  |Pana la urma n aveam ce pierde. Un pic de concediu e bine venit.

   A doua zi eram la aeroport, gata de zbor si pregatita de multa odihna.

  Primirea la hotelul rezervat de prietena mea nu m a incantat insa peisajul era de vis. Avea sa compenseze natura mirifica d acolo cu starea mea de spirit? Sigur da. Imi propusesem sa ma plimb mult, sa explorez toate imprejurimile. Foarte usor de zis nu? Incepeam aventura!

   In prima zi am tot cercetat ce e de vizitat, ce pot sa vad nou sau interesant acolo pe insula aia. In afara de barcile si miniiahturile acostate la mal zilnic, nu vedeam ceva formidabil in zona, liniste, aer curat, si peisaj unic, de poveste. Ma plimbam zilnic pe plaja, incercand sa nu ma gandesc la munca, ma odihneam mereu la pranz si evitam sa vorbesc cu localnicii pentru ca nu vroiam sa ma incarc cu alte probleme.

   C|hiar imi pria vacanta asta exotica. In ziua aceea stateam pe nisipul fin cu privirea departe , la vaporul care trecea departe departe..... Si deodata aud un glas nu foarte puternic:

   ”Azi va fi furtuna in larg. ”

Intorc privirea si zaresc o silueta inalta , bine facuta, insa care ma enerva ca vorbea cu mine fara ca eu sa intreb ceva. N am raspuns nimic, m am ridicat si am pornit sa ma  plimb singura din nou pe plaja. Intorc capul si nu mai vad pe nimeni in spate. ”Poate mi s a parut ....” imi zic in gand .

   Deodata din dreapta apare acelasi om cu un minciog, curatand tacticos batul .

”Azi credeam ca prind, dar nimic. N a fost sa fie.... Dvs pescuiti?”

”Cu mine vorbiti? ”zic curioasa.

”Pai daca ar mai fi cineva aici, as fi vorbit cu amandoi, dar doar dvs sunteti aici . ”

” Eu nu pescuiesc.”

”Pacat! Putem sa ne tutuim?” mai intreba el.

   Nu i raspund. Plec in continuare si chiar ma grabesc, se lasa seara si trebuia sa ajung la hotel. Asa poate scapam si de acel om bagacios si curios.  Drept sa spun, am tras cu ochiul . Era un barbat frumos, zvelt, bine facut si avea ochi superbi. Dar nu eram pregatita sa deviez de la momentele mele de relaxare cu aceasta tentatie aparuta din senin, gratuita de fapt. Nu cred ca el era inclus in pretul camerei de hotel.

  Ajung la hotel. Ma indrept catre fereastra, caut cu privirea silueta zvelta a barbatului misterios. Dar ce am ?! Stop ! Nu am timp de asa ceva. Trebui sa ma concentrez la scopul venirii mele aici: relaxarea. Poate a fost doar imaginatia mea , insa simteam ceva frumos, atragator si imbietor dupa ziua de azi. Nu ar trebui sa neg ca apareau fluturasi , ganduri, dorinte asa deodata . Nu, nu, trebui stau cu picioarele pe pamnat. Ca daca imi iau deja zborul... nu e de bine.

   Urmatoarea zi alta plimbare pe plaja. Dupa 30 minute de hoinarit mi s a facut sete, cald, soare.... Era de inteles. Ma asez pe o piatra  pe un dig mai indepartat,  parcursesem chiar destul, pentru ca simteam deja o usoara oboseala .  E nevoe de nitica odihna. Scot din poseta  sticla cu apa si iau cu pofta o gura mare de apa. Nu era chiar rece ,insa pica foarte bine. Tot priveam in spate, nimeni. Dar de ce mi as fi dorit sa fie cineva?! Nu, nu era nimeni. Rasuflu usurata. Deodata insa aud o voce, aceeasi voce de ieri, placuta si nu puternica.

” Rom, Romul e bun la malul marii. ”

”Dar nu mi amintesc sa te fi intrebat ceva.” zic un pic iritata.

”Normal ca n ai intrebat pentru ca nu m ai vazut.”

”Ma urmaresti?”

”Nu. De ce as face asta? Nu te cunosc... inca.”

”Ai vrea sa ma cunosti?”

”Atat cat ai dori si tu.”

”Vad ca ai mereu raspunsul potrivit. Faci un reportaj?”

”Nu.”

Apoi s a indepartat. Deja imi starnise curiozitatea. Ochii ii straluceau in soare, pielea ii era frumos bronzata. Imbracat sumar, lasa la vedere picioarele lungi si musculoase. Iar imi zbura mintea aiurea.... aparusera aceeasi fliuturasi pe care nu i puteam opri din agitatia lor zglobie. Mi am luat inima in dinti si am alergat dupa el.

” Cunosti si alte lucruri interesante pe care le as putea incerca pe insula asta decat o plimbare pe plaja?”

”Da.”

”Imi poti zice te rog unul macar?”

”Da. Sa iei masa cu mine diseara la un restaurant de pe plaja. E ok?”

Am zambit usor .

”Da. As fi incantata.”

”Apropo, sunt albastri nu?!”

”Cine?”

”Ochii.... poarta sufletului. Sunt culoarea marii.”

”Da, ai avut timp sa observi si asta sau incepi reportajul?”

”Asta a fost primul lucru frumos care mi a  atras atentia ieri.....”.

 

 

Ma uimeau placut raspunsurile lui, misterul pe care il emana acest om non stop. Si din ziua aceea , drumul meu a  luat o alta intorsatura, era doar inceputul unei frumoase cunoasteri. Era inceputul unei povesti, povestea noastra, o poveste inceputa cand ma asteptam cel mai putin. Era inceputul iubirii mele pentru omul care m a facut sa invat sa ma redescopar si sa inteleg ce simt zilnic gresit sau bine si sa o zic sincer pentru ca nu am ce pierde. Iar la baza intregii aventuri sta comunicarea, lipsa regretelor si amprenta destinului....dar bineinteles si ajutorul prietenei mele. 

 

Va pup, Andreea! 

Oamenii se schimba foarte mult

   Nu mi am imaginat vreodata ca cel mai dureros lucru in viata  va fi schimbarea celor din jur....Peste ani de zile omul pe care l am cunoscut intr-un fel, parca isi ia zborul si soseste un altul nou, rece si diferit. Nu pot lupta cu acest lucru deloc, nu pot face nimic oricat as fi incercat. Doare foarte mult, ma simt neputincioasa, iar viata mea devine doar o cautare a solutiilor pentru a face iar schimbarea dar in bine a prietenului, apropiatului sau vecinului de langa casa.In zadar atatea eforturi pentru ca nu exista  dorinta , nici macar recunostere a greselii, schimebarii, haosului creeat.

  Incerc cu ultimele puteri umane sa aduc aminte de momente frumoase , de clipe vesele sau de promisiuni din trecut. Nimic.... amnezie totala .  Renunt dupa eforturi mari si imi canalizez  energia in alte fapte. Ramane speranta ca poate intr o zi o sa  fim la fel ca inainte: sinceri,plini de iubire si imaginatie pozitiva. Foarte greu mi a fost sa pricep ca am langa mine aceleesi persoane dar totusi altele, diverse, mai rele, mai nepasatoare si mai indiferente. Nu ma mai simteam eu bine cu mine insumi, daramite eu cu ele. Ma bazam in trecut pe ele, acum  nici gand, faceam planuri de pe atunci cu ele, in prezent parca vorbeam singura.

   Asta e schimbarea , dar cel mai rau este ca e schimbarea tuturor, irversibila, dura si fara rzolvare! 

   Aceeasi Andreea 

 

Calin, povestea unui inceput sfarsita prea brusc si nedrept

   Eu nu ma bag in politica si nu cunosc bine legile, de obicei stau deoparte, insa si asa neutra cum sunt, nu pot sta oarba la ce se intampla. Nu tin cu nimeni, dar imi permit sa tin cu dreptatea si cu dreptul omului de a fi liber si corect. Poate ca nici acum nu imi atragea nimic atentia daca nu observam aceasta nedreptate si vreau sa las scris chiar acum, cand acolo la Bucuresti este o bataie la biroul electoral in fata .

   In mare, poporul avea un candidat independent, Calin Georgescu, cu care cei din conducerea actuala a tarii nu este de acord si de aceea fac imposibilul sa l impiedice sa candideze la functia de presedinte al tarii. Nu ar fi nicio problema daca l ar intrzice pe buna dreptate, insa ei, fara probe si insusindu si dovezi care nu tin de juridictia lor , il scot in fata pe omul acesta aiurea si doar ca sa le fie lor bine. Nu ma implicam pentru ca nici nu cunosc multe detalii, dar nici sa stau asa cu mainile incrucisate si sa asist la minciuni, si sa cred niste abureli ale lor, care pana la urma isi baga in buzunar pt ei bunastarea iar poporul amarat ramane din nou pacalit si sluga celorlalti.... 

   Dupa mine, hotararea asta luata eronat impotriva acestui om nevinovat care doar vroia sa candideze, va face mai multa valva si dezechilibru in viata tuturor si pentru imaginea tarii in exterior. Nu inteleg incrancenarea unor sefi , tirani, nejutificata si nedreapta pentru concetateni . Mi e rusine ca traiesc cu asa conducere si ca ma supun a ceea ce zic si vor ei, ca le cred toate deciziile gresite, iar ei ne dezamagesc asa usor si ne fac sa suferim ca intotdeauna..

      Pacat  ca traim in acesta atmosfera si  ca nu putem sa ne bucuram de viata , frumos si in liniste, ne consumam pentru toti pana la un final haotic si plin de suferinta!

 

Andreea   (9 martie 2025 = o data istorica, unica, in timp va avea o valoare unica, mult mai mare )