Iata un clasament al povestilor de Craciun:
1. Povestea bradului de Craciun, de Lucy Wheelock
A fost odata ca niciodata, un grup de
doi mici copilasi, ca doi ingerasi, ce s-au pitit impreuna in jurul
focului ca sa se incalzeasca.
“Knock, knock!”, se-aude deodata.
Copiii aud bataia din usa si sa indreapta intr-acolo, sa vada cine poate
fi in pragul usii la o ora atat de tarzie. Deschid usa curiosi si ce sa
vezi - un alt copil, micut si timorat, cu hainele subtiri si asumbrit
de intunericul si frigul iernii, statea pitit pe prispa casei.
Va rog, ma primiti si pe mine sa ma incalzesc alaturi de voi?”
“- Bineinteles!”, spun copiii.
Astfel, cei doi copii l-au invitat
inauntru pe cel de-al treilea. S-au incalzit impreuna langa focul
patrunzator si cei doi i-au dat copilului locul lor in pat, pentru ca el
sa poata dormi in sfarsit in largul lui, la caldura. Cei doi copii au
ramas sa doarma in preajma focului si a patului, pe o mica bancuta inconfortabila.
Dimineata a batut la usa cat au
clipit din degete. Iar dimineata acelei zile a fost cu totul si cu totul
speciala. Patrundeau in casa sunete melodioase, cantece frumoase, pe
care copiii nu le-au mai auzit niciodata si care-i umpleau de duiosie.
Au mers de indata sa deschida usa si
cand de colo, de unde crezi ca venea muzica? Casa era imprejmuita de
copii care cantau la harpe aurite, in cor.
Micul strain care dormise peste noapte in casuta celor doi se trezise si el.
Era imbracat intr-o mantie stralucitoare, ca si cum o minune s-ar fi coborat peste este. Corpul ii era mai cald ca niciodata si inima mai plina de gingasie.
Cei doi copiii au inmarmurit, iar
micul strain le-a spus sa nu le fie teama caci el este copilul Iisus si
nu cauta decat sa aduca linistea si pacea la toti copii din Univers.
Drept rasplata, Iisus a luat o
crenguta din bradul asezat in dreapta usii casei lor, pe care a infipt-o
in pamant si a faurit-o ca sa le dea rod bogat pana la adanci
batraneti. Apoi a disparut in neant.
La putin timp dupa aceasta intamplare
copacul a crescut si inca mai crestea pe zi ce trecea. Copacul le-a dat
rod celor doi copii in fiecare an, fructe aurite care I-au ajutat pe
cei doi copii sa-si aduca bunastarea in viata de copil, dar si cea de
oameni mari.
2. Povestea celor 3 magi
Intr-o zi cu soare, cei trei magi au
plecat in cautarea Printului cel sfant. Noaptea mergeau pe drum
calauziti de lumina unei stele neobisnuite, iar ziua se odihneau. Carau
cu dansii peste dealuri si vai trei cufere cu aur, bogatia ce aveau s-o
daruiasca Printului la intrevederea cu acesta.
Poposind adesea din loc in loc, s-au intalnit cu oamenii ce i-au mai calauzit pe alocuri. Au ajuns si in
regatul lui Irod, un rege lacom caruia nu-i suradea ideea unui nou rege
de care ii era teama. Acesta le-a ordonat celor trei magi sa-l caute si
sa-i dea de veste
Licarirea stelei calauzatoare s-a
oprit deasupra orasului Betleem, locul in care de alte au ajuns si cei
trei magi. Odata ce steaua si-a pierdut din farmecul luminii fermecate,
cei trei stiau ca Iisus a venit pe lume.
Intrand pe portile Betleemului si
colindand aleea, la un moment dat au zarit o casuta sumbra si retrasa,
dar grajdiul casei era acaparat de o lumina extrem de puternica.
Era lumina divinitatii pe care
nasterea lui Iisus a adus-o pe lume, fiul lui Dumnezeu cel iubit peste
mari si tari, inconjurat in primele lui clipe de viata de mama lui
Maria, tatal, de animale si de marea de paie din ieslea in care s-a
nascut.
Cei trei magi au lasat darurile la
picioarele Mariei, dar aurul nu era aurul pe care-l cunoastem cu totii,
un metal scump si pretios folosit astazi la bijuterii.
Aurului din cufere era reprezentat de
tamaia care avea sa creeze puternica legatura dintre Dumnezeu si fii
lui, si mirul care se folosea pe atunci la inmormantari.
Magii sarbatoreau nasterea lui Iisus
in acest mod, iar prin misiunea divina aveau sa prezica si moartea
urmata de invierea si domnirea pe veci a acestuia pe intregul Pamant.
Dupa ce au daruit cuferele Mariei, magii s-au reintors de unde au plecat, urmand un alt drum pentru a se feri de raul Irod.
3. Povestea ingerasului din bradul de Craciun
Inca din cele mai vechi vremuri, de
prin vremea cand si noi eram in grija berzelor si mai apoi in pantecul
mamei sau chiar cu mult inainte, Mos Craciun avea traditia de a lua
casele in lung si in lat la cutreierat pentru a le duce cadouri copiilor
cuminti din intreaga lume.
La un moment dat, intamplarea face ca
anul nu era deloc obisnuit, cum nu e nici acest an acum, de altfel.
Elfii se imbolnavira mai tare ca niciodata. Vai, ce nenorocire!
Mosul era foc de suparare caci fara
ajutoarele lui era pierdut. Cadourile nu ar fi fost gata la timp cu
elfii slabiti, fara puterea aceea magica care-i ajutau sa deschida toate
scrisorile de Craciun si sa impacheteze cadourile mult dorite de catre
copii.
Colac peste pupaza, mama doamnei
Craciun si-a anuntat si ea vizita. Pe langa faptul ca Mosul era trist ca
timpul era limitat si elfii erau bolnavi, acum trebuia sa se mai ocupe
sa fie si ospitalier pentru a lui soacra.
Nici renii nu erau intr-o forma
foarte grozava. Cu tot entuziasmul din lume si spiritul optimist, acesta
a incercat sa-si pregateasca sania, sa inhame renii, sa incarce
cadourile si sa le duca la copii. Dar funiile s-au rupt, renii erau
raciti, iar cadourile s-au imprastiat toate pe jos.
Mosului ii venea sa planga de
suparare cand, deodata, a auzit soneria portii. Inima ii era cat un
purice, de teama ca va primi o alta veste proasta. Dar ce sa vezi?
In brag un inger de lumina i-a adus cadou un brad, cel mai frumos brad de Craciun, care avea sa-i aduca mosului mai multa bunastare si incredere in fortele proprii.
Mosul a luat bradul, l-a dus in
atelier si l-a impodobit, iar in varf i-au pus un ingeras drept
multumire ingerului care a salvat Craciunul tuturor copiilor.
In brag un inger de lumina i-a adus cadou un brad, cel mai frumos brad de Craciun, care avea sa-i aduca mosului mai multa bunastare si incredere in fortele proprii.
Mosul a luat bradul, l-a dus in
atelier si l-a impodobit, iar in varf i-au pus un ingeras drept
multumire ingerului care a salvat Craciunul tuturor copiilor.
Deodata, renii si-au revenit, elfii
lucrau la capacitate maxima, iar doamna Craciun l-a incurajat pe Mos sa
porneasca de indata sa duca cadourile la copii, luandu-si atributia de a
se ocupa de intampinarea mamei sale.
Si din nou, Mosul a pornit la drum si
a impartit cadouri pe cinste tuturor copiilor, lucrul pentru care el
era atat de apreciat si iubit.
Povestea a facut ocolul lumii si in
zilele noastre, astfel ca majoritatea familiilor obisnuiesc astazi sa
adauge un ingeras in varful acelor brazi de Craciun pe care-i impodobesc, despre care se spune ca le aduce bunastare, fericire si un prieten care vegheaza asupra tuturor.
4. Povestea bradului de Craciun
Padurea e fantastica pe tot parcursul
anului, dar la venirea sezonului rece, padurea se intristeaza ca-si
pierde tot mai des din prieteni, din frunzele care le protejeaza
trupul.
La un moment dat, o pasare n-a mai
putut sa zboare din cauza unui incident care i-a rupt aripa. Asa ca a
ramas in inima padurii peste care s-a asternut o iarna crunta si rece.
De frig a incercat sa roage un stejar
s-o adaposteasca sub frunzele sale, insa acesta a gonit-o de teama ca-l
va lasa fara roade.
Trista, pasarea a incercat sa se
adaposteasca si sub crengile unui ulm. Insa nici acesta nu a fost
prietenos cu pasarea pe care a refuzat-o de asemenea, de teama ca-i va
rupe frunzele.
Frigul se intetea asa ca pasarea s-a
agatat de o farama de speranta si de incercarea de a se adaposti intr-un
tufis. Dar nici tufisul n-a vrut s-o primeasca, de teama ca avea sa-i
murdareasca frunzele.
Ajunsa la capatul puterilor, pasarea
s-a pitit in zapada, stiind ca va urma sfarsitul dureros al zilelor
sale. Dar in zare, un bradut prietenos ii facuse semn sa se retraga sub
crengile acestuia.
Cu greu, pasarea zgribulita s-a tarait pana la brad, unde s-a asezat bucuroasa sub crengile sale.
In sfanta seara a primei zile de Craciun vremea se schimbase brusc si nu in bine. Frigul era mai nemilos ca niciodata.
Toti brazii au fost dezgoliti de
hainele lor, de frunzele care le tineau de cald, care-I pastrau in
forma, bogati si frumosi, cu exceptia bradului care s-a luptat din
rasputeri sa-si protejeze noua micuta prietena.
Voia s-o ajute sa treaca peste vremea
cea grea si sa-i tina de cald pentru a se reface si a porni la drum
atunci cand vremea avea sa fie mai buna.
In cele din urma, vuietul s-a oprit, iar bradul a reusit sa-si duca la bun sfarsit misiunea de a-si proteja prietena.
Doamne-Doamne a vazut curajul si
bunatatea de care a dat dovada bradul si in semn de rasplata l-a
fermecat cu crengi puternice si cu frunze pretutindeni verzi.
Povestea a ajuns si la oameni, care
astazi il considera semnul bogatiei, emblema Craciunului, infaptuitorul
bunatatii si al bucuriei.
Iar in zilele noastre, dupa cum bine stim cu totii, bradul de Craciun
nu lipseste din casele noastre, dar nici voia buna pe care o presaram
in jurul sau cu zeci de colinde care readuc la viata an de an spiritul
sarbatorilor de iarna.
(copiate de pe internet)
Andreea.
Craciun linistit!
