Capitolul V

V.

E perfect adevarat ca cei care se iubesc au limbajul lor specific,fiecare gest le poate trada un sentiment sau o dovada a iubirii,un zambet de-al lor nu e doar al bucuriei,o lacrima nu e doar a suferintei.Noaptea le este cel mai bun sfatuitor si linistea ei isi pierde puterea pe pielea lor.
« Asa s-a intamplat si cu Andreea.O noapte care a valorat cat zece.O noapte in care s-a daruit si s-a primit mult din partea a doua persoane in aceeasi masura.”Noaptea Rosie” a numit-o ea.De ce ?Totul a fost rosu ;piesa se juca pe Covorul Rosu,si nu ca ar fi pasit o vedeta,dar doar pentru ca iubirea ei se transforma acum din dragoste pura in stralucire Rosie.Stefan i-a oferit clipa de neuitat pe care ea o astepta de mult,momentul in care sa se simta a lui din nou.
Totul a fost regizat de la inceput si foarte bine.Cortina nu a coborat,spectatorii nu au existat,dar totusi a fost piesa lor,in care regizorul era destinul,iar Rosul persista peste tot.Petale de trandafir rosu erau asezate pe jos ;in camera,care era scena principala,mirosea a busuioc.Patul era construit doar din servetele rosii de toate marimile,iar perdelele de la fereastra unica lasau sa patrunda doar doua raze de soare.Langa pat se gaseau o farfurie cu portocale rosii,o lumanare rosie si o bricheta transparenta.Asa a vazut El noaptea lor.Andreea a intrat timida in camera legata la ochi cu o esarfa rosie si intr-o rochie transparenta.Meritase sa astepte si sa riste atat ;nu regreta nimic.Nu ar fi pierdut momentul acesta pentru nimic in lume.Iubirea iarasi isi stingea poftele si privea spectacolul din culise.
. . Iubirea e ceva magic,este ca o cutie cu bomboane de ciocolata :e dulce,dar in acelasi timp,nu stii ce fel de bomboane sunt pana nu deschizi cutia.Andreea s-a lasat purtata de dragoste,caci pana nu gusti din sentimentul acesta,nu te simti femeie.A fost a lui din nou :parca Stefan a iubit-o cum nu o facuse pana atunci.Era ca o zeita,trupul ii tremura inca de cand a intrat in camera.Mainile lui Stefan explorau fiecare particica a corpului ei,buzele lor se regaseau mereu in aceeasi uniune salbatica si pasionala.Sarutul lui era ca un foc pe suprafata inca timida a corpului Andreei,ea nu simtea decat ca cerul si stelele le erau martori iubirii lor.Moliciunea parului ei auriu il facea sa tresare prin fiecare por al trupului sau.Albastrul valurilor se confunda cu ochii indragostiti ai fetei.Respiratia agitata si transpiratia pielii nu ii impiedica sa refuze chemarea iubirii.Totul se intampla asa de frumos incat parea sa fie prima data,chiar si acum dupa atati ani.Devenisera un singur OM.S-a auzit un singur strigat innabusit si fara putere,plin de placere : « Andreea mea ».A fost zborul lor in neant,pe un taram neexplorat de multi.
Andreea a avut de ales intre un sarut intunecat si o promisiune de atingere si mangaiere.A ales daruirea deplina.Ei doi se simteau ca intr-un glob de cristal,priveau prin sticla ce se intampla afara si nu ii interesa nimic acum.Doar luna si soarele le purtau amprenta dragostei lor spre linia orizontului.Este vorba de o imagine ireala pe care v-as ruga sa o percepeti exact asa cum este construita aici.Ar trebui sa traiti macar un sentiment geaman cu al Andreei si al lui Stefan si veti stii ca acesta este eseul vostru. »
Asta daca nu aparea Tiberiu ...

Capitolul IV

Continui cartea pe care am inceput-o ,si repet ,capitolul III face parte din carte ,nu e spalatul rufelor in public ,e o poveste pe mai multe capitole .

"...............Nu vroia decat un alt DA.

IV.



« Unora le place riscul » ,am putea afirma.Chiar ar fi un titlu de film,nu ?Povestea noastra s-ar sfarsi aici cu acel happy-end,dar va spun ca totul e tesut intr-o lume fara barierele timpului,fara legile firii.Te prinzi intr-un joc al intamplarii,al curiozitatii.
« Eroina noastra a simtit ca e ireal ce traieste si,desi trecusera anii,ea se simtea ca o adolescenta,careia i se faceau toate poftele.Vroia sa simta gustul dulce al fericirii,orice atinge sa se transforme in ceva bun,onest si unic.
A facut pasul.S-a lasat purtata in acest basm,cu toate ca nu stia sigur daca era personajul principal si risca sa intalneasca zmeii si vrajitoarele.Vreti sa stiti concret ce s-a intamplat de nu-mi mai gasesc eu cuvintele ca sa descriu fericirea acesta a Andreei ?Va spun,dar nu este la fel daca nu o traiti pe viu !
Au fost doar ei doi la mare,s-au privit doar ei doi,s-au atins doar ei doi,s-au simtit impreuna un singur OM.Plimbarile erau prietenele lor,vegetatia era colega lor,cerul si mirosul sarat al apei erau amprentele nevazute ale iubirii lor,iar stelele le-au fost martorii zambetelor lor inocente.Timpul nu le-a fost dusman.Daca au simtit ca vor sa fie copii,au facut-o ;daca au vrut sa fie iubiti,nimic nu i-a oprit,legea naturii nu parea sa-i impiedice cu nimic.
Andreea s-a simtit asa de bine,incat ii era frica ca totul e un vis si ca trebuia sa se trezeasca si sa se reintoarca la aceleasi probleme si la rutina devastatoare din trecut.Ii era teama parca sa-si deschida larg portile inimii,pentru ca stia ca,ce e frumos va dura putin si va disparea repede.Amintirile i-ar fi ramas si ar fi putut sa se hraneasca cu ele,dar durerea ar fi batut la usa iar.Ar fi deranjat-o !Nu ar fi avut decat doua solutii la intoarcerea acasa:sa se faca ca nu il cunoaste pe Stefan,invatand sa-l uite sau sa renunte la tot ce era si facea acasa la parintii ei,plecand in lumea aceea a bucuriei si zambetelor.
Stefan insa nu ar fi vrut decat o solutie:sa o ia pe Andreea si s-o faca fericita oriunde in tara sau pe globul acesta.Nu se gandea la nici o consecinta.Traia,plangea si suspina pentru cea care ii furase inima acum sapte ani.DA ,trecusera sapte ani chiar acum,pe 23 august.Era timpul ca dragostea lor,nedorita de altii,sa faca primii pasi la Scoala Vietii,la scoala la care erai propriul director,elev sau administrator.Aici nu aveai teze sau lucrari,ci trairi sau sentimente,lacrimi sau un ras cristalin de fetita.Ce le-ar rezerva viitorul celor doi eroi ?Riscul isi juca iarasi bine rolul in acest capitol alaturi de destin .»