Cade câte-un fulg de ceară
Şi vă gâdilă atinsul.
Nu vedeţi, nu vă-mpresoară
Nici măreţul, nici învinsul.
Cocoloş de parafină
Vi se-aşterne la picioare.
Nimeni lui nu i se-nchină
Doar se vaită că îl doare.
Toţi priviţi tălâmb la dânsul –
Cocoloş ce-ntruna creşte.
Până să muşcaţi dintrânsul
El deja se şi topeşte.
O să cadă apoi, pe-ntinsul,
Un alt fulg, de-o altă ceară.
Vă jucaţi cu el de-a prinsul
Neştiind c-o să dispară.
Cu căciulile întinse
Vreţi să prindeţi fulgii noi.
De vă sunt labele prinse
Nu de vină sunteţi voi.
Uşa trebuie împinsă!...
Şi secunda-n voi se zbate
Căci, în mintea voastră-ncinsă,
Mult aţi vrea să se dilate.
drumul tacerii
Acum 6 ani
